Tovarășul Ion Iliescu s-a băgat și în subiectul protestelor sângeroase de la Kiev. Trăind încă cu impresia că ar avea vreo cădere morală să opineze despre parcursul ”democrației” românești, tovarășul Iliescu a comparat evenimentele sângeroase de la Kiev cu atrocitățile petrecute în Piața Universității imediat după lovitura de stat din 1989.
„O asemenea răzmeriţă stopează eforturile de comunicare şi dialog. Noi am trecut prin asemenea timpuri, dar am trecut peste ele. Amintiţi-vă de CPUN, care a creat un cadru organizat de dezbatere, a fost un moment care a adunat toate tendinţele, era un forum în care oamenii puteau să se exprime. A fost un asemenea climat şi dialog, precum şi componente de înţelepciune din partea tuturor partidelor. Asta ar fi important şi pentru Ucraina. Vă amintiţi ce atmosfera era. Piaţa Universităţii risca să se transforme într-un ferment al unei mişcări anarhice sau am avut venirea minerilor veniţi să protesteze împotriva promotorilor Pieţei Universităţii. Noi am ales calea dialogului. După alegeri am avut câteva momente fierbinţi de asemenea”, a declarat Ion Iliescu pentru Ziare.com.
Piața Universității nu a avut absolut nimic anarhic în ea. Sau aproape nimic. Probabil că or fi fost și unii care s-au dezlănțuit după 45 de ani de comunism. Marea majoritate a celor din Piața Universității reclamau în mod pașnic o democrație autentică din care să lipsească tocmai specimene de genul tovarășului Ion Iliescu. Piața Universității reclama pașnic ca după 45 de ani de comunism să nu ne conducă tot comuniștii. Piața Universității nu vroia ca un comunist ca tovarășul Ion Iliescu să-i învețe pe ei, cei din piața, ce este democrația.
Nu cei care protestau pașnic în Piața Universității au dat cu ranga sau târnacopul în capul minerilor, ci minerii aduși în București de tovarășul Ion Iliescu, sprijinit de tovarășul Traian Băsescu, au lăsat în urma lor morți pe străzile din București. După aceea, tovarășul Ion Iliescu le-a mulțumit frumos minerilor pentru că au protejat poziția sa de forță și au consolidat rezultatul loviturii de stat din decembrie 1989. Evident, tovarășul Ion Iliescu nu a fost preocupat niciodată de pedepsirea autorilor atrocităților din Piața Universității, tocmai pentru faptul că actele criminale i-au folosit politic.
Tupeul cu care tovarășul Ion Iliescu continuă să apere atrocitățile din Piața Universității nu lasă urme de îndoială cu privire la gradul foarte mare de alterare a stării sale mintale, dar și a caracterului său. În locul unei confesiuni, care să spele mizeria existenței sale, Iliescu continuă să susțină aceleși teze mizerabile și confundă ranga cu cuvântul și violența cu dialogul. De Dan Tanasa
