O bună parte din Europa Occidentală a adoptat deja legi contra homofobiei: cine critică homosexualitatea riscă să ajungă la închisoare. Nu doar riscă, ci chiar intră cu adevărat în închisoare, așa cum se întâmplă în fiecare săptămână în Franţa, Anglia şi în alte ţări. Recent, în Scoţia, un predicator, care menţiona între păcatele grave homosexualitatea a fost arestat.
Marile puteri europene s-au întrebat: dacă e interzis să se vorbească rău de „căsătoriile” homosexuale, de ce atunci sa fie permis să se vorbească de rău avortul? Daca ideologia homosexuală este impusă prin lege, de ce sa nu fie si cea legată de avort?
Pentru a remedia „grava inegalitate” Franţa a luat atitudine. În Parlamentul francez este în discuţie o lege pentru promovarea egalităţii dintre bărbaţi şi femei şi a drepturilor femeii. Hollande a declarat că e vorba de o prioritate a mandatului său, ceea ce i-a dezlănţuit pe umoriştii transalpini, care propun să aprofundeze modul în care preşedintele înţelege drepturile femeii, mai ales cele ale tovarăşelor sale, trădate şi abandonate pentru femei mai tinere.
În schimb, folosirea legii pentru a lovi în cei care se declară împotriva avortului, nu are nici un fel de umor. Au fost introduse două articole de o mare gravitate. Primul modifică legea franceză care permite avortul femeilor „în situaţii de dificultate”. E pură nebunie, deoarece, în realitate, nici unei femei nu i-a fost interzis să avorteze. Acum aceste cuvinte vor fi modificate, iar noua lege va afirma că avortul este permis femeilor „care nu doresc să ducă la bun sfârșit sarcina”. Din punct de vedere practic, nu e nicio diferenţă – avortul în Franţa, în realitate este permis oricărei femei care doreşte să avorteze – dar schimbarea este importantă din punct de vedere principial. Avortul nu mai este considerat ca şi o consecinţă a unei dificultăţi, o dramă, ci o opţiune normală şi un drept. Pe de altă parte, modificarea legii se bazează pe o notă a Consiliului Egalităţii, o instituţie tipic franceză, conform căreia „avortul nu trebuie să fie considerat ca o problemă, ci ca o soluţie”.
Ministrul pentru Drepturile Femeilor, Najat Vallaud-Belkacem, a mers atât de departe încât a declarat că în Franţa avorturile ar fi încă prea puţine. Populaţia a crescut cu 1,7 milioane comparativ cu 2006. Creşterea se datorează în principal imigraţiei. Ministrului i se pare prea mic procentul de 35% reprezentand femeile franceze care au făcut un avort şi 222.000 de copii ucişi prin avort anul trecut, comparativ cu 810.000 naşteri.
Mai este şi exemplu Spaniei, care se pregăteşte să introducă o oarecare limitare a avorturilor. Un alt ministru francez, cel al Sănătăţii, Marisol Touraine – fiica cunoscutului sociolog Alain Touraine – a cerut mobilizarea împotriva proiectului spaniol. Într-o vreme, mobilizarea unei ţări contra unui proiect de lege al altei ţări era motiv de încetare a relaţilor diplomatice, dar oricum timpurile s-au schimbat, iar pe doamna ministru nu o interesează.
Pentru a se evita orice formă de „contaminare” spaniolă a fost introdus un al doilea amendament la legea avortului.Era interzisă orice formă fizică de împiedicare a avortului. Acum legea încearcă să interzică și primirea de informaţii relative la avort. Citind lucrările preparatorii se înţelege că intenţia legiuitorului este să interzică în spitale să se vorbească femeilor de o alternativă la avort, să interzică accesul în interiorul spitalelor al voluntarilor centrelor de ajutor pentru viaţă, să interzică în exteriorul sau în împrejurimile spitalelor să se desfăşoare proteste sau să se ofere informaţii în favoarea vieţii. Ministrul Vallaud-Belkano a fost foarte clar: activiştii pro life care bântuie în preajma sau în interiorul spitalelor trebuie să fie arestaţi.
Astăzi, majoritatea persoanelor au acces la internet, inclusiv femeile care recurg la avort. Deci, pot primi informaţii care să le facă să renunţe. Înainte de discuţia asupra legii guvernul francez a desfăşurat o impresionantă campanie prin care a „salutat” internetul şi motoarele de căutare favorabile propagandei pro-avort, marginalizând site-urile pro life. Acum, cine administrează aceste site-uri riscă doi ani de puşcărie: aceasta este pedeapsa prevăzută pentru cei care împiedică din punct de vedere „psihologic” avortul.
Cele două amendamente, în realitate, sunt legate. Dacă avortul nu este o dramă sau nu reiese dintr-o dificultate, ci este o alegere normală a unei femei însărcinate şi un drept fundamental al tutror femeilor, este clar că a ataca un asemenea drept e interzis. Următoarea etapă, deja anunţată a organizaţiilor favoravile avortului din Franţa, va fi interzicerea obiecţiei pe motiv de conştiinţă a medicilor.
Legea a trecut în prima lectură, dar urmează o a două. În 19 ianuarie patruzeci de mii de persoane au manifestat pentru viaţă la Paris, protestând în primul rând contra acestei legi pe care încearcă să o blocheze, întăriţi şi susţinuţi fiind de un mesaj al Papei Francisc, care i-a „asigurat de apropierea sa spirituală”. (Articol de Massimo Introvigne, www.lanuovabq.it, în românește de e-communio.ro)
via Cultura Vietii
