1:DOSAR DE POLITICIAN: Wesley Clark, marele lobbyist american de la Bucureşti
(În România, fostul general NATO trebuie să rezolve chestiunea exploatării gazelor de şist în favoarea companiei Chevron, afacerea Roşia Montană în favoarea lui George Soros, cea legată de exploatarea zăcămintelor de gaz din Marea Neagră în beneficiul Exxon Mobile, plus altele afaceri minore, cum ar fi CUPRUMIN sau CFR Marfă.)
Până la urmă americanii au venit. Cu o întârziere de 50 de ani, dar totuşi nepoţii unchiului SAM au venit. Americanii însă nu au venit singuri. În 2009, ne-au dat un acord cu Fondul Monetar Internaţional şi am scăpat de criză. Am scăpat pe hârtie…
TRILATERALA mondială, reprezentată de banii FMI, a preluat controlul de facto al marilor decizii economice din România. Asta pentru a avea siguranţă că îşi recuperează miliardele de euro date împrumut. Să nu se înţeleagă din acest discurs că am ceva împotriva FMI sau a fraţilor noştri mai mari de peste ocean. Eu îi iubesc pe americani la fel de mult cât ne iubesc ei nouă resursele naturale: de gaze, aur, cupru şi petrol. Istoria ne învăţa că americanii sunt un popor extrem de iubăreţ cu celelalte popoare care deţin resurse naturale. Într-adevăr, din când în când, mai izbucneşte câte un război. Dar noi nu avem de ce să ne facem griji, suntem sub umbrela NATO şi nici nu trebuie să fim cuceriţi, pentru că ne-am vândut deja. Ieftin, ce-i drept, dar ne-am vândut !
În România, fostul general NATO trebuie să rezolve chestiunea exploatării gazelor de şist în favoarea companiei Chevron, afacerea Roşia Montană în favoarea lui George Soros, cea legată de exploatarea zăcămintelor de gaz din Marea Neagră în beneficiul Exxon Mobile, plus altele afaceri minore, cum ar fi CUPRUMIN sau CFR Marfă.
Revenind la declaraţiile jurnalistului Sabin Orcan, rezultă că generalul Clark îl are ca persoană de legătură în România pe controversatul om de afaceri Cristi Burci. Numele său a apărut în contextul privatizării CFR Marfă, alături de numele unei companii americane numite OMNITRAX. Burci este apropiatul fostului ministru Miron Mitrea şi unul dintre oamenii de bază ai noii guvernări USL. Acelaşi Burci îşi foloseşte canalele din mass media pe care le controlează pentru a susţine exploatarea gazelor de şist. În esenţă ideea poate fi bună pentru industria românească, aşa cum s-a dovedit în Statele Unite. Pe de altă parte, politicienii nu trebuie să uite că au o datorie faţa de poporul român, nu faţă de companiile de lobby de la Washington şi că deciziile lor ne vor influenţa destinul pentru mulţi ani de acum încolo…
sursa: Realitatea.net
2 – DOSAR DE POLITICIAN: Mark Gitenstein, cel mai puternic politician al Renasterea României(Americanii nu i-au respectat niciodată pe cei care au negociat cu ei în genunchi. Dragi politicieni, ridicaţi genunchiul şi privirea: nu poate fi chiar atât de dureros să ai coloana dreaptă…)
Astăzi vorbim despre cel mai puternic politician din România. Nu este Traian Băsescu şi nici premierul Victor Ponta. Asemenea teatrului de păpuşi în politică trebuie să vezi sforile din spatele marionetelor. În toţi aceşti ultimi ani cel mai puternic politician român a fost ,de fapt, un american pe nume Mark Gitenstein, fostul ambasador SUA la Bucureşti.
Gitenstein, la fel ca şi amicul său,generalul NATO Wesley Clarck, despre care am vorbit ieri, este de profesie lobbyist. O meserie frumoasă şi profitabilă. Activitatea diplomatică a lui Gitenstein la Bucureşti a fost însă una prodigioasă: în repetate rânduri a vorbit despre respectarea statului de drept şi despre lupta împotriva corupţiei.
Practic, piesele jocului complex de putere din România care are resorturi economice- nimic altceva din păcate- sunt toate la locul lor. România trebuie să cedeze marile exploatări de resurse naturale: cărbuni, aur, cupru, alte metale, gaze naturale şi petrol în favoarea unor corporaţii de preferat nord-americane. Ca şi în cazul cuprului, România va primi privilegiul să vândă la export minereul şi resursele, cu alte cuvinte ţara noastră nu mai are capacitatea de a procesa resursele naturale şi atunci le va exporta, asemenea ţărilor bananiere din Africa care îşi vând bogăţiile naturale. Ele vor fi procesate în alte ţări şi pentru că vor fi cumpărate ieftin vor alimenta noua industrie care s-a dezvoltat peste ocean.
Gitenstein a fost propus în conducerea Fondului Proprietatea către fondul de investiţii City of London. Alături de Gitenstein în conducerea Fondului Proprietatea a fost ales şi Sorin Mândruţescu managerul pe România al importanţei companii americane Oracle. Mândruţescu a fost până recent preşedintele AMCHAM- adică al Camerei de Comerţ Americane la Bucureşti şi este unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai fostului ambasador Gitenstein. În 2010 numele lui Mândruţescu apărea vehiculat pentru a prelua funcţia de premier de la Emil Boc, ca şi technocrat susţinut de ambasada americană. Mândruţescu avea misiunea de a relansa economia şi marile proiecte strategice în care americanii au interese. Ceea ce a încercat la un moment dat Mihai Răzvan Ungureanu şi face acum Victor Ponta. Acesta este firul roşu care uneşte toate guvernele ultimilor ani. Acum Mândruţescu este impus de către ambasada americană, de către Trilaterală şi FMI în conducerea mai multor companii de stat strategice printre care se numără şi CFR SA.
Revenind la activitatea prodigiosă de lobbyist a fostului ambasador Gitenstein din Statele Unite, acesta a reprezentat interesele industriei de armament şi a marilor companii din sectorul energetic, printre care şi Exxon Mobile cea care va exploata rezervele de gaz natural descoperite în Marea Neagră. Spre finalul carierei, Gitenstein a reprezentat cea mai importantă instituţie de drept privat din SUA, Camera de Comerţ a SUA- entitatea prin care marile corporaţii americane influenţează deciziile politice ale Congresului American în redactarea legilor privind comerţul. Nu întâmplător Fondul Proprietatea, inventat iniţial de politicienii români pentru a despăgubi pe cei care au fost deposedaţi de bunuri de către regimul comunist, deţine pachete de acţiuni la toate companiile de stat din sectorul energetic: Petrom- OMV, Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz şi Nuclearelectrica, dar şi la Regia Naţională a Sării- SALROM. Practic, Fondul Proprietatea are o capitalizare de peste 45 % din valoare pe afaceri din sectorul energetic. De tot acest sector se va ocupa şi Mark Gitenstein. Fondul Proprietatea influenţează direct politică energetică a României…
Practic, piesele jocului complex de putere din România care are resorturi economice- nimic altceva din păcate- sunt toate la locul lor. România trebuie să cedeze marile exploatări de resurse naturale: cărbuni, aur, cupru, alte metale, gaze naturale şi petrol în favoarea unor corporaţii de preferat nord-americane. Ca şi în cazul cuprului, România va primi privilegiul să vândă la export minereul şi resursele, cu alte cuvinte ţara noastră nu mai are capacitatea de a procesa resursele naturale şi atunci le va exporta, asemenea ţărilor bananiere din Africa care îşi vând bogăţiile naturale. Ele vor fi procesate în alte ţări şi pentru că vor fi cumpărate ieftin vor alimenta noua industrie care s-a dezvoltat peste ocean.
La fel se va întâmpla cu toate resursele din Balcani. Este preţul corect sau nu – această este o altă discuţie – al umbrelei nord- atlantice pe care o avem deasupa capului şi al deciziei asumate de preşedintele Traian Băsescu de a juca aproape total pe cartea americană, nu pe cea europeană. Fără să fiu cinic, România nu prea are de ales. De-a lungul istoriei ne-am vândut resursele Germaniei, Franţei, apoi Rusiei, acum a venit rândul Statelor Unite. Şi la fel, fără cinism, nu cred că este până la urmă chiar aşa de rău – dată fiind situaţia economică. Politicienii români nu trebuie însă să uite că din această mega-afacere a vânzării resurselor au datoria să negocieze cât mai mult pentru noi toţi.
Americanii nu i-au respectat niciodată pe cei care au negociat cu ei în genunchi. Dragi politicieni, ridicaţi genunchiul şi privirea: nu poate fi chiar atât de dureros să ai coloana dreaptă…
sursa : Realitatea.net
3 – Identitatea pierdută a lui Schnecker. Cum au dispărut din CV-ul strategului lui Crin Antonescu colaborarea cu Reagan, licenţa de pilot militar şi alte „amănunte“
Şeful de campanie al lui Crin Antonescu, omul de afaceri Niels Schnecker (53 de ani), şi-a publicat pe site-ul personal un CV impresionant, dar „a uitat“ să treacă şi anii în care a absolvit studiile înalte sau perioada în care a profesat. O căutare atentă arată că datele din CV se contrazic cu informaţiile oficiale. Realizatorul TV Niels Schnecker va conduce campania pentru prezidenţiale. În plină vară, la sfârşitul lunii iunie 2013, Crin Antonescu anunţa, cu surle şi trâmbiţe, că omul de afaceri Niels Schnecker se va ocupa de campania sa prezidenţială. „Avem nevoie de viziunea sa occidentală, de experienţa şi succesele sale, mai puţin ştiute publicului larg, înregistrate în cadrul campaniilor electorale din SUA“, a motivat Antonescu alegerea lui Schnecker. Cu o nouă titulatură în buzunar, Schnecker şi-a actualizat CV-ul într-o manieră inedită: a eliminat perioadele de timp aferente fiecărei etape din traseul său academic şi profesional. L-am contactat pe Niels Schnecker pentru a afla de ce CV-ul său nu respectă tiparul obişnuit, în care se menţionează datele. „Dacă vă referiţi la prezentarea de pe site, a fost făcută de o firmă de PR, nu am făcut-o eu. Aşa au ales să o facă colegii mei de la PR“, a declarat el. Răsfoind internetul, am dat peste un CV din 2011 al prosperului om de afaceri, care găzduia însă şi repere temporale. Mai mult, datele din vechiul CV se suprapun perfect cu datele din prezentarea sa oficială. L-am mai întrebat pe Schnecker de ce a eliminat din CV anii în care a lucrat sau a studiat la fiecare instituţie în parte. „Nu mă angajaţi dumneavoastră, să îmi cereţi CV-ul. Dacă îmi faceţi o ofertă, comentez“, a răspuns, iritat, proaspătul consilier, după care a adăugat: „Ce facem, ne împrietenim acum?“. CONSILIER FICTIV LA CASA ALBĂ Potrivit CV-ului său oficial, primul contact al lui Niels Schnecker (foto dreapta) cu elita politică americană a avut loc pe când acesta avea numai 27 de ani. Mai precis, directorul de campanie al lui Crin Antonescu susţine că a fost numit consilier special la Casa Albă în 1987, perioadă în care preşedinte era Ronald Reagan, dar documentele aflate în arhiva de la Casa Albă, publicate online, îl contrazic. Numele lui Niels Schnecker nu figurează între consilierii lui Ronald Reagan, nu doar în 1987, ci pe parcursul ambelor mandate ale acestuia. În schimb, arhiva documentelor din timpul administraţiei Reagan arată că fostul şef de stat a numit-o în funcţia de consilier special pe Mary F. Wieseman. Conform vechiului CV, în aceeaşi perioadă, respectiv în 1987, omul de afaceri se afla în Colorado, unde a deţinut funcţia de CEO al International Investment Bankers Group Inc. În acelaşi an, obţine şi un MBA în cadrul National Center for Business Studies din Washington D.C. Însă ultimele două instituţii nu pot fi găsite de motoarele de căutare şi nici nu există nicio referire la ele. Numele său nu apare, ulterior, nici printre membrii echipelor de campanie ale lui George Bush Sr., George W. Bush, Rudolph Giuliani, deşi CV-ul său pretinde că ar fi fost consilier al candidaţilor la campaniile prezidenţiale derulate în perioada 1984 – 2008. Şi nici în Comitetul Naţional Republican, din care acesta susţine că face parte, nu figurează. Singura legătură dintre numele lui Niels Schnecker şi republicani poate fi identificată pe lista sponsorilor. Într-adevăr, Schnecker a avut donaţii modice, în două rânduri, 250 şi 1.550 de dolari, pentru cauza republicanilor, potrivit unui document al Comisiei Electorale Federale din SUA. Discutabile sunt şi distincţiile pe care acesta le menţionează pe site. De pildă, Niels Schnecker susţine că este Sovereign Ambassador al Ordinului Ambasadorilor Americani. Distincţia este oferită de American Biographical Institute, instituţie asupra căreia planează îndoieli serioase. De exemplu, mai mulţi oameni politici australieni s-au sesizat, în 2004, după ce parlamentarul Tony Robinson a primit ”oferta” de a plăti 195 de dolari pentru a figura în ultima lor “enciclopedie”, nominalizat la categoria “Man of the Year”. Site-ul ABI ridică, de asemenea, semne de întrebare. Deşi se spune că există o comisie care stabileşte nominalizările la fiecare categorie, membrii comisiei nu sunt listaţi pe site, iar setul de criterii care trebuie îndeplinite pentru a obţine o astfel de distincţie lipseşte cu desăvârşire. În Europa, Schnecker susţine că a fost consilier al unui membru al Parlamentului European, italianul Antonello Antinoro, în cadrul Sky and Space Intergroup. În luna iulie a acestui an, Antinoro a fost condamnat la şase ani de închisoare pentru că ar fi fraudat voturi şi ar fi avut legături cu membrii Cosa Nostra. ABSOLVENT DE SORBONA: FACULTATE INEXISTENTĂ Niels Schnecker susţine că a absolvit cursurile Universităţii Sorbona, în cadrul Faculté de la Romande. Facultatea respectivă nu există, însă, iar în ce priveşte situaţia absolvenţilor, prestigioasa universitate pune la dispoziţie, pe site-ul propriu, un anuar în care se regăsesc numele studenţilor actuali, dar şi ale foştilor studenţi. Totodată, Schencker susţine că este doctor în filosofie economică, diplomă obţinută, de asemenea, în cadrul Universităţii Sorbona. Cu toate acestea, numele său nu se regăseşte printre foştii studenţi. „CA PILOT, NORMAL, ÎMI PLACE F16“
sursa: Adevarul.ro
via Virgil Iordache
