Mall-urile sunt noile biserici ale oraşului?

Pe un frig pătrunzător m-am dus luni seara la biserica din cartierul unde locuiesc să asist în comuniune la Vecernie şi apoi să mă spovedesc, fiind sufleteşte pregătit în întâmpinarea marelui praznic al Naşterii Domnului. Deşi e Postul Crăciunului şi mai este o săptămână şi ceva până la marea sărbătoare, biserica era goală. La Vecernie erau trei femei în vârstă, un student venit de la cursuri şi subsemnatul. De obicei vinerea la Maslu şi Vecernie biserica e aproape plină, iar duminica la Liturghie este arhiplină. Am pus lipsa credincioşilor la Vecernie pe seama că e luni seara şi nu era prezent preotul paroh, ci oficia ajutorul de preot. Rugându-mă în faţa candelor misterioase din faţa iconostasului m-a cuprins o „tristeţe iremediabilă” ca şi pe poetul Topârceanu: totuşi e Ajunul Crăciunului imediat şi o biserică la Vecernie în România e aproape goală. Faptul mi-a adus aminte, cu strângere de inimă, de bisericile din Germania închise şi transformate în depozite sau cluburi de noapte. M-am gândit şi la faptul că enoriaşii sunt preocupaţi cu cumpărăturile şi pregătirile de sărbători. În fine după Vecernie m-am spovedit, conform canoanelor şi am ieşit în aerul serii ce-mi ardea obrajii cu frig. Telefonul a început să sune. Era soţia cu fetele, care mă ruga să vin după ele la Iulius Mall să le i-au că au fost la cumpărături. Când m-am apropiat de mall, la câteva străzi distanţă erau parcate maşinile, pentru că parkingul supermarketului era arhiplin.