Mircea Nicolau a încetat din viaţă. Dispariţia unui important protagonist al istoriei Mişcării Legionare.

De la Fundaţia „George Manu” am primit vestea încetării din viaţă a lui Mircea Nicolau, preşedinte acestei organizaţii. Mircea Nicolau a decedat în această dimineaţă, la vârsta de 97 de ani. Trupul neînsufleţit va fi depus marţi 13 decembrie la ora 12,oo, la biserica Sf Ilie Gorgani, unde va avea loc miercuri slujba înmormântării. Ora va fi anunţată de Fundaţia George Manu. fgmanu.ro

Militant neobosit al Mişcării Legionare, Nicolau s-a născut la Bucureşti, în anul 1914, urmînd facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, unde a avut ca profesori pe Nae Ionescu, Mircea Eliade şi Mircea Vulcănescu.

În această perioadă se încadrează în Mișcarea Legionară, în cadrul căreia devine, în 1936, șeful organizației județene Ialomița. În 1938-39, sub dictatura lui Carol II, activează activează clandestin în reţeaua de sprijina Comandamentului de prigoană, constituind legături cu structurile din întreaga țară. Începând din ianuarie 1939, este alături de Horia Sima, coordonatorul Comandamentului clandestin, pe care îl găzduiește și îl conduce la diverse gazde, până în martie, când acesta iese din țară pe la frontiera cu Iugoslavia.

Martie 1939. Mircea Nicolau este arestat dar este eliberat din lipsă de probe, după care preia în clandestinitate conducerea organizației Corpului Răzleți din Mișcarea Legionară. În octombrie 1940, în timpul Statului Național Legionar este numit șef al Poliției în regiunea Oltenia.

După evenimentele din 20-24 ianuarie 1941, Mircea Nicolau este condamnat la moarte în contumacie de regimul antonescian. Arestat în iunie 1941, este rejudecat și condamnat la 20 ani de muncă silnică.

Este eliberat în 1946, iar în 1947 participă la organizarea Rezistenței Naționale Anticomuniste, alături de comandantul legionar Nicolae Petraşcu. Prins în 1948, este condamnat la munca silnică pe viață. Cunoaște calvarul închisorilor comuniste, fiind tratat de autoritățile represive ca un element periculos pentru sistem. Se remarcă prin ţinuta sa demnă şi inflexibilă în faţa torţionarilor.

Eliberat în 1964, la amnistierea generală a detinuților politici, i se propune în nenumărate rânduri colaborarea cu organele Securităţii, în schimbul posibilităţii de a lucra în învăţământ. Refuzul său constant îl va costa până la pensionare statutul de muncitor necalificat, cu excepţia câtorva ani de muncă de contabilitate, dar şi o condamnare de drept comun, în baza unei înscenări ordinare a Securităţii, practică folosită ades în anii ceauşismului contra celor care nu acceptau colaborarea cu organele represive.

Încă din primele zile ale lui 1990, se remarcă activ în acțiunile de recoagulare a legionarilor dispersați de cele 5 decenii de dictatură și persecuții. În 1992 a înfiinţat Partidul „Noua Românie Creştină”, dizovat în 1994, cu ocazia comasării cu Partidul „Pentru Patrie”. Din 1995 a fost președintele Fundației „Prof. George Manu”. A susținut multe conferințe și simpozioane publice, conducînd până de curând revista lunară „Permanențe”.