Despre ascultare si smerenie
Nu exista mantuire fara ascultare si fara smerenie. Ascultarea este cea mai importanta in viata crestinului, ascultarea de duhovnic si ascultarea de mai marii tai. Ascultare inseamna taierea voii proprii , si supunere totala fata de voia lui Dumnezeu, fiindca a face ascultare de duhovnic asta inseamna, ascultare de Dumnezeu.Inseamna ca ma las pe mine, parasesc voia mea fara cirtire si fac in toate voia lui Dumnezeu. Taierea aceasta continua a voii proprii este de fapt lepadarea de sine pe care Mintuitorul Hristos o cere de la noi, este partea aceea cu “ faca-se voia Ta”, din rugaciunea Tatal Nostru, fiindca in viata crestinului este important sa se faca voia lui Dumnezeu si nu voia noastra.Fie ca esti calugar, fie ca esti mirean, asta trebuie omule sa cauti, voia lui Dumnezeu in toate, si sa faci ascultare, fara sa cirtesti de duhovnicul tau.Caci duhovnicul nu este om obisnuit ci este legatura ta cu Dumnezeu, asa ca ceea ce iti cere nu este lucru omenesc , ci dumnezeiesc. Caci parintele duhovnic nu trebuie decit sa deschida gura si harul incepe sa lucreze, asa ca nu va grai lucruri omenesti catre tine.
Asa ca fiule, fii ascultator si indeplineste cele ce iti prescrie duhovnicul, caci spre binele tau este. Sa nu cazi in pareri de sine, cum ca tu stii mai bine ce-ti trebuie, caci aceasta este mindrie si pacat mare ai savirsit. Am vazut cu totii unde a dus neascultarea lui ADAM si a EVEI. La moarte a dus si moartea a intrat in lume prin pacatul neascultarii.taie-ti voia ta si fa cele cerute, caci mare plata ai de la dumnezeu. In votul monahal totul se bazeaza pe ascultare. Fiecare calugar indeplineste ascultarile mai mari sau mai mici, care I se cer de catre staret si de catre duhovnic, aceasta fiind expresia vietii ingeresti pe care monahul o alege.La fel si in mediul mirenesc, omul sa nu faca nimic duhovnicesc fara sfatul si binecuvintarea duhovnicului.” NIMIC SA NU FACI FARA SFAT, spunea Sf. Ioan Scararul, referindu-ne aici la lucruri strict duhovnicesti si nu la lucruri simple precum a bea sau a minca.
Cel ce se sfatuieste si cu intrebarea calatoreste, acela se mintuieste. Crestinul care asculta, care stie sa asculte si sa faca ascultare de duhovnicul lui, acela implineste porunca lepadarii de sine si se mintuieste.Asta inseamna ca penitentul sa-si indeplineasca indatoririle canonului prescris de duhovnic, sa citeasca numai ceea ce este pe masura lui de intelegere duhovniceasca, sa faca numai rugaciunile si metaniile prescrise, sa nu depaseasca fara sfat si binecuvintare prescriptiile duhovnicului sau.Caci prin nesocotirea duhovnicului vine caderea, iar caderea inseamna moarte si pacatul mindriei.Fiindca numai preotului duhovnic i s-a dat harul de a vedea slabiciunile si neputintele sufletului, precum si puterile si potentialul acestuia cu dreapta cintarire, acesta stiind ce medicamente sa dea pentru indreptare si tamaduire.
Ascultarea de duhovnic si de mai marii nostri merge pina la pacat si pina la erezie. Atunci cind duhovnicul ne indeamna catre pacat si erezie, atunci nu trebuie sa facem ascultare, caci ascultarea in acest caz nu mai este ascultare de Dumnezeu.Ascultare , intr-un sens mai larg-inseamna apoi si indeplinirea poruncilor bisericii de a duce viata crestina, de a pazi poruncile, de a ne spovedi si impartasi des, de a merge la Sf. Liturghie fara sa lipsim duminica si in sarbatori, de a face fapte bune , de a lupta permanent cu poftele, patimile si cu pacatul.
Apoi, smerenia si ascultarea merg mina in mina, smerenia fiind virtutea opusa mindriei, care este cel mai mare pacat. Mindria, dragii mei, l-a transformat pe LUCIFER din inger in diavol.Prin ascultare, crestinul se smereste pe sine, prin ascultare se ajunge la smerenia desavirsita, smerenie fara de care nu este mintuire. La intrebarea CE ESTE MINTUIREA, Sf. Siluan Atonitul a raspuns ca este O PRAPASTIE DE SMERENIE.
Mintuitorul insusi a fost smerit cu inima, blind si ascultator. El si-a dus crucea fara cirtire si a suferit in tacere pentru pacatele noastre.Noi cei care ii urmam Lui, asa trebuie sa fim smeriti, blinzi si ascultatori, prin asta facind voia Lui.Sa ne ducem crucea pina la sfirsit cu demnitate si fara cirtire si cel ce rabda pina la capat se va mintui. Caci crucea inseamna viata, duce la viata vesnica.
Asadar dragi crestini, sa luam in serios ascultarea si smerenia, caci nu ne mintuim fara ele.Sa realizam ca ascultare inseamna voia lui Dumnezeu si neascultare inseamna voia diavolului si mindrie.Toti sfintii s-au smerit si s-au mintuit, chiar daca nu este usor sa te smeresti.Dar in asta sta frumusetea jugului lui Hristos pe care noi crestinii il purtam, in aceasta sta cheia mintuirii noastre, in smerenie si ascultare. Bunul Dumnezeu sa ne ajute sa implinim cu totii cele de mai sus SI SA NE VEDEM CU TOTI IN RAI. AMIN.
Despre Spovedanie si Impartasanie pe scurt
Ce este Spovedania? Este taina prin care pacatele se dezleaga si se iarta de catre preotul duhovnic, care este inzestrat de bunul Dumnezeu cu acest har al legarii si dezlegarii pacatelor.Taina spovedaniei a fost instituita de insusi mintuitorul Nostru Iisus Hristos cind a suflat asupra Apostolilor si le-a zis: “Luati Duh Sfint, carora veti ierta pacatele, li se vor ierta si in cer si carora le ve-ti tine tinute vor fi”. Acest har s-a transmis prin succesiune apostolica tuturor preotilor si episcopilor pina in zilele noastre.
Asadar Dumnezeu leaga si dezleaga in cer ce hotaraste duhovnicul pe pamint si purtatorii acestui har sunt preotii duhovnici. De ce a rinduit Dumnezeu astfel? Pentru ca acela care te dezleaga sa fie om ca si tine , cu neputinte si cu greseli ca si tine.Insa in spatele actului Spovedaniei este insusi Hristos care iarta si tamaduieste pacatele penitentului, preotul fiind numai un martor si organul prin care lucreaza insusi Hristos.Asadar Spovedania este al doilea botez, prin care omul renaste si este repus in starea de har. Este actul prin care orice pacat se iarta, indiferent de marimea lui, cu conditia ca penitentul sa faca pocainta adevaratul si sa hotarasca parasirea urgenta a a pacatului.
Prin Spovedanie nu numai ca pacatele se iarta si se dezleaga, ci are loc tamaduirea ulterioara a sufletului, de catre harul cel dumnezeiesc, intrucit pacatul a lasat in suflet rani adinci care trebuiesc tamaduite.Sa socotim astfel Biserica un imens spital in care toti ne tamaduim.Cu totii ar trebui sa avem un parinte duhovnic, iscusit, care sa ne duca la Rai.Asadar , vedem ca fara taina aceasta a Spovedaniei, a Pocaintei, nu ne mintuim, ci stind departe de ea ne primejduim propria mintuire.
Spovedania nu presupune post, ci presupune efortul de a ne aminti pacatele si de a le marturisi cu sinceritate la duhovnic. Putem sa apelam la un indrumar de Spovedanie pe care il putem gasi la pangarele manastirilor si bisericilor si in librariile ortodoxe de pretutindeni.
Spovedania este actul absolut indispensabila pentru a avea acces la taina Tainelor, la Sf. Impartasanie, cu Insusi Trupul si Singele Domnului Hristos.Numai cu acceptul preotului duhovnic ne putem impartasi.Impartasania este practic unirea cu Dumnezeu, cu Hristos adevarat, caci spune Scriptura: “ Cel ce nu maninca Trupul Meu si nu bea Singele Meu, nu are viata (vesnica) in sine.”
Toti adevaratii legionari au facut acestea, sa ne gindim la Gafencu, la Capitan, La Ianolide, la cei mari.Toti se spovedeau si se impartaseau, toti duceau viata duhovniceasca aleasa.
VEDEM DRAGII MEI CA SPOVEDANIA SI IMPARTASANIA SUNT ELEMENTE INDISPENSABILE MINTUIRII, PRIN CARE NOI NE TAMADUIM DE PATIMI SI DE PACATE SI CAPATAM PUTERE DE NEBIRUIT IMPOTRIVA DIAVOLULUI.SFINTII PARINTI SPUN SA NE IMPARTASIM SI SA NE SPOVEDIM DES, MAI DES DECIT IN CELE PATRU POSTURI. CIT MAI DES ADICA. FIINDCA, DACA NU AM FACUT PACATE DE MOARTE, CE MOTIV AVEM SA NU NE IMPARTASIM, OARE?SFINTA IMPARTASANIE, PE VREMURILE ACESTEA DE PE URMA, ESTE ARMA DE NEBIRUIT IMPOTRIVA DIAVOLULUI, FARA DE CARE NU VOM PUTEA TRAVERSA ISPITELE SI INCERCARILE VIITOARE.
Sa ne inarmam asadar cu armele dreptei credinte ortodoxe si sa purcedem la lupta. Caci numai asa vom putea birui duhurile rautatii din vazduhuri. Sa nu ne temen , ci sa ne pregatim temeinic cu post, rugaciune, Sf taine, Sf.Liturghie, pazirea sf. Porunci, milostenie, faptele bune.Si vom birui asa cum spune insusi un sfint al inchisorilor comuniste:”Acela care lupta chiar singur, pentru Dumnezeu si neamul Sau, nu va fi invins niciodata”.
cu dragoste pentru toți oamenii, Pr. Andrei
