DIGITAL SERVICES ACT = SFÂRȘITUL LIBERTĂȚII ONLINE. ”E ca și cum am reintra în bezna cenzurii comuniste, dar de data asta la scară globală”

Domnule Virgiliu Gheorghe Vlăescu, ați atras recent atenția asupra așa-numitului „Digital Services Act” printr-o interpelare adresată Prim-Ministrului pe care o publicăm și noi mai jos cât și printr-o Declarație politică. De ce considerați acest subiect atât de urgent pentru români?

Digital Services Act este o amenințare fără precedent la libertatea fiecărui om de a vorbi, de a gândi, de a căuta adevărul. E ca și cum am reintra în bezna cenzurii comuniste, dar de data asta la scară globală, cu tehnologia de partea celor care vor să ne controleze. Am făcut această interpelare pentru că românii, care știu ce înseamnă să trăiești sub cenzură, trebuie să înțeleagă ce pericol ne paște și să lupte pentru a nu pierde ce am câștigat după ’89.

Când a început să fie aplicată această lege și ce efecte are deja?

DSA a fost adoptat pe 16 noiembrie 2022, dar a intrat treptat în vigoare. Platformele mari, ca Google sau Meta, au început să respecte regulile din august 2023, iar din 17 februarie 2024, toate serviciile digitale din UE sunt obligate să se conformeze. Acum, în aprilie 2025, vedem efectele: platformele cenzurează conținut sub pretextul „protecției”, iar vocile critice sunt reduse la tăcere. De pildă, cazul lui Marius Tucă, când un clip care critica BEC a fost șters de pe YouTube pe 26 martie 2025, arată cum DSA poate lovi chiar în inima dezbaterii democratice.

Ce înseamnă DSA pentru omul de rând? Cum îi afectează viața de zi cu zi?

Pentru omul simplu, DSA înseamnă că ce citești, ce postezi sau ce discuți online poate fi șters sau blocat dacă nu se aliniază cu ce vor cei de la Bruxelles sau ONG-urile lor „de încredere”. Gândește-te: vrei să critici o decizie a guvernului, să pui la îndoială o campanie oficială sau să share-uiești un articol care nu place cuiva cu putere – DSA permite platformelor să șteargă asta instant, invocând „dezinformare” sau „discurs al urii”. E ca și cum ai vorbi în piața publică, dar cineva îți pune căluș fiindcă nu-i place ce zici. Recent, în Polonia, un jurnalist independent a fost blocat pe X pentru că a scris despre corupția dintr-o campanie UE – asta e realitatea DSA.

Cum se folosește DSA pentru a controla discuțiile publice?

DSA dă Comisiei Europene și platformelor puterea de a decide ce e „legal” sau „periculos” online, folosind definiții vagi ca „conținut ilegal” sau „risc sistemic” (Art. 3H, Art. 34). Așa-zisele „trusted flaggers”, adică ONG-uri cu agende proprii, pot raporta orice nu le convine, iar platformele, speriate de amenzi uriașe, cenzurează preventiv. Uite, în timpul alegerilor din Franța din ianuarie 2025, postări care criticau politici migratorii au fost șterse în masă de Meta, invocând DSA. La fel, cazul Tucă din România arată cum o opinie despre alegeri poate fi eliminată ca să nu deranjeze pe cine nu trebuie. E clar: DSA nu e despre siguranță, ci despre controlul a ce gândim și spunem.

Cum reacționează lumea la această lege?

Lumea fierbe! În SUA, oameni ca JD Vance, vicepreședintele, au numit DSA „o rușine pentru libertate” la München (14.02.2025), zicând că „îngroapă dezbaterea” (Forbes, 11.02.2025). Jim Jordan, șeful Comisiei Judiciare din Congres, a cerut socoteală UE pentru că amenință firmele americane (Euractiv, 04.03.2025). Presa lor – CNN, NYT – vorbește despre „un atac la pluralism”. În Europa, Virginie Joron din Franța l-a poreclit „Digital Surveillance Act” în Parlament (ian. 2025), iar Fernand Kartheiser din Luxemburg zice că „calcă în picioare libertatea de exprimare” (Facebook, 2025). Raportul PACE 16089 (30.01.2025) cere protejarea vocii cetățenilor, dar Bruxelles-ul merge mai departe cu „fact-checking” și mai dur. Cazul Tucă a devenit simbol internațional, pomenit până și de Vance ca dovadă că DSA sabotează alegerile libere.

Care e scopul real al DSA, dincolo de ce zice UE?

UE spune că DSA e pentru „un internet mai sigur”, ca să oprească terorismul sau dezinformarea. Sună frumos, dar adevărul e altul: vor să controleze ce idei circulă. Prin „trusted flaggers” și reguli neclare, DSA le dă puterea să decidă ce rămâne online și ce nu. E ca și cum ai lăsa un grup de activiști să-ți spună ce ai voie să zici. Intervențiile lui Thierry Breton din ianuarie 2025, când a presat platformele să șteargă postări electorale, arată că DSA e o armă politică. În pandemie, de exemplu, am fi văzut orice critică la vaccinuri sau măști eliminată ca „dezinformare”, chiar dacă era bazată pe date reale. Scopul? Să ne facă să gândim toți la fel.

Ce putem face să ne apărăm libertatea?

Trebuie să ne trezim și să luptăm! DSA nu e doar o problemă a UE, e o capcană globală. Dacă o postare e declarată „ilegală” într-o țară, dispare de peste tot – e ca un buton de „delete” mondial. De exemplu, în Germania, un profesor a fost blocat pe X în 2024 pentru că a pus la îndoială politici climatice – asta poate păți oricine. Ca să ne apărăm, propun câteva lucruri clare: întâi, să cerem europarlamentarilor noștri să amendeze DSA, să scoată „trusted flaggers” și să definească clar ce înseamnă „ilegal”. Doi, să facem front comun cu partide din Polonia, Ungaria sau Italia, care sunt și ele împotriva cenzurii. Trei, să susținem presa liberă, care nu tace. În AUR, vrem să lansăm o campanie națională de informare, cu dezbateri în toată țara, ca să explicăm românilor ce e în joc.

De ce nu vedem încă tot impactul DSA?

Pentru că se aplică treptat, ca să nu sperie lumea de la început. Plus că încă mai sunt procese și discuții care țin legea în frâu. Dar să nu ne amăgim: DSA a fost făcut să lovească în momente-cheie – alegeri, crize, pandemii. Atunci guvernele pot zice că orice critică e „pericol public” și s-o șteargă, conform Articolului 36. În pandemie, am fi avut zero dezbatere despre tratamente sau restricții. România, care a trăit cenzura comunistă, n-ar trebui să accepte așa ceva. Dacă nu reacționăm, o să ne trezim într-o lume unde adevărul e decis de alții.

Cum schimbă DSA jocul în momente de criză, ca alegerile sau pandemiile?

În crize, DSA e ca o secure. Poate tăia orice discuție incomodă. În pandemie, platformele ar fi șters orice postare care punea la îndoială narativa oficială, chiar dacă era susținută de medici sau date. În alegeri, cazul Tucă e doar începutul – o părere despre BEC a fost ștearsă ca să nu „deranjeze”. În stări de urgență, guvernele pot zice că orice critică e „risc sistemic” și s-o elimine. Platformele, speriate de amenzi, șterg tot ce li se pare riscant, fără să explice. Rezultatul? O liniște de cimitir în loc de dezbatere vie. România riscă să piardă ce a câștigat în ’89 dacă nu ne opunem.

De ce politicienii români tac pe tema asta?

Mulți sunt fie prea comozi, fie le convine. DSA le dă puterea să controleze ce se spune online, mai ales dacă sunt la putere. Alții sunt influențați de agenda Bruxelles-ului și nu vor să pară „împotriva Europei”. Dar noi, în AUR, nu tăcem. Am discutat mult în partid și vrem să trezim România. Dacă ajungem la guvernare, vom contesta DSA și vom cere o lege care să apere, nu să sufoce libertatea. Internetul e agora noastră modernă – dacă îl cenzurăm, pierdem totul. E ca în „1984” al lui Orwell: dacă lași pe alții să-ți spună ce să gândești, nu mai ești liber. E timpul să spunem „stop”!

Mulțumim! Redăm și Interpelarea cu remarca mea că până acum nici ministrul Culturii, nici premierul nu s-au exprimat cu privire la cenzurarea scriitorului Ion Cristoiu iar în ce-l privește pe jurnalistul Marius Tucă, Ciolacu a bălmăjit-o cu Bănescu și a lăsat-o cum a căzut:

 Cine a negociat, din partea României, acest dosar, atunci când a fost dezbătut în Consiliul Uniunii Europene? Cum s-a poziționat reprezentantul nostru – favorabil sau critic la adresa DSA?

Stimate domnule Prim-Ministru Marcel Ciolacu,

Stimata doamna Ministru Natalia Intotero,

Digital Services Act (DIGITAL SERVICES ACT ), aplicabil integral din 2024, amenință grav libertatea de exprimare în spațiul digital, un drept fundamental al democrației românești. Critici dure din presa americană, susținute inclusiv de vicepreședintele J. D. Vance, avertizează că DIGITAL SERVICES ACT, riscă să devină un instrument de cenzură în stil autoritar sub pretextul combaterii dezinformării.

Într-un discurs din 14 februarie 2025 la München, Vance a acuzat UE că „reduce la tăcere vocile disidente”, prin reglementări precum DIGITAL SERVICES ACT, comparându-le cu „tactici sovietice” și avertizând că „libertatea Europei este în pericol”. The New York Times și Forbes au numit DIGITAL SERVICES ACT „o amenințare la adresa pluralismului media.

Recent, cenzurarea de către CNA a unui clip al jurnalistului Marius Tucă (eliminat de pe YouTube pe 26 martie 2025 pentru criticile aduse BEC) ilustrează clar acest pericol.

Din SUA, congresmenul Jim Jordan, președintele Comisiei Judiciare a Congresului, a trimis mai multe scrisori comisarei europene Henna Virkkunen, responsabilă de DIGITAL SERVICES ACT. Acesta și-a exprimat profund îngrijorarea față de impactul asupra libertății de exprimare americane și globale. Platformele globale, pentru a evita sancțiunile drastice, vor fi tentate să-și uniformizeze politicile de moderare la standardele restrictive ale UE, transformând această reglementare într-o armă de cenzură planetară.

Ceea ce începe ca o lege europeană devine, de facto, o amenințare la adresa libertății de exprimare a fiecărui individ, indiferent unde s-ar afla. Critici europeni precum Damian Boeselager (Volt, Germania), deplâng lipsa unei poziții ferme a UE, iar Nathalie Loiseau (Renew Europe, Franța), cere o dezbatere reală. Pentru România, cu o istorie a cenzurii, acest trend este extrem de periculos.

Pericolul este cu atât mai acut pentru România, o țară cu o istorie marcată de cenzură, unde libertatea discursului în media este esențială pentru consolidarea democrației. Criticii europeni, precum europarlamentarul german Damian Boeselager (Volt), au avertizat că lipsa unei reacții ferme a UE față de aceste acuzații reflectă o „șansă ratată de a afirma suveranitatea digitală europeană”, în timp ce Nathalie Loiseau (Franța, Renew Europe) a cerut Comisiei Europene să nu mai „evite confruntarea” cu astfel de critici. În absența unei poziții clare, România riscă să devină complice la o erodare a drepturilor fundamentale, cu consecințe grave asupra presei independente și a vocii cetățenilor.

Digital Services Act impune platformelor digitale obligații stricte de moderare a conținutului, sub amenințarea unor sancțiuni drastice, ceea ce a stârnit temeri că libertatea de exprimare este sacrificată pe altarul unei uniformizări ideologice. DSA, obligă platformele cu peste 45 de milioane de utilizatori să modereze „conținutul ilegal” – definit ca orice încalcă legislația UE sau a unui stat membru – prin „trusted flaggers” (ONG-uri, Europol) și sancțiuni de până la 6% din cifra de afaceri globală (Art. 34). Aceasta creează „cel mai mic numitor comun al cenzurii”, permițând takedown-uri transfrontaliere sau globale (Glawischnig-Piesczek, Google LLC).

Presa americană, prin voci ca NPR și CNN, a catalogat aceste politici drept „un atac la democrație”, subliniind că reglementările DIGITAL SERVICES ACT permit autorităților să definească arbitrar ce constituie „conținut dăunător”, punând în pericol pluralismul media. Într-un articol din Forbes (11 februarie 2025), Vance a reiterat că „America nu va accepta strangularea companiilor tech de către reglementări europene”, sugerând că DIGITAL SERVICES ACT  este un instrument de control, nu de protecție.

În Parlamentul European, reprezentanții României ar trebui să joace un rol crucial în apărarea libertății discursului, mai ales că țara noastră este direct vizată de aceste critici. Lipsa unei poziții ferme este alarmantă, căci permite altor state să dicteze narațiunile în detrimentul suveranității digitale românești.

Față de această situație, vă solicit, domnule Prim-Ministru și doamnă Ministru al Culturii, să răspundeți la următoarele întrebări:

– Cine a negociat, din partea României, acest dosar, atunci când a fost dezbătut în Consiliu? Cum s-a poziționat reprezentantul nostru – favorabil sau critic la adresa DSA?

– ⁠Există în momentul de față negocieri și discuții în Consiliul UE cu privire la DIGITAL SERVICES ACT în mod particular, cu privire la procedura de revizuire a acestui act (vezi Art. 91 din DIGITAL SERVICES ACT,  care prevede că această procedură de revizuire trebuie să aibă loc până pe 17 noiembrie 2025)? Dacă da, cum se poziționează reprezentatul nostru cu privire la revizuirea DSA-ului?

– ⁠Există îngrijorări, la nivelul Guvernului României, cu privire la capacitatea DSA de a cenzura, la scară largă, libera exprimare a cetățenilor europeni, așa cum a fost clar susținută de jurnalistul și profesorul de clasă mondială, Michael Shellenberger și de organizații precum The Free Speech Union (Marea Britanie), EPHI (Suedia)?

Vă solicit răspuns scris.

Vă mulțumesc!

sursa: ActiveNews