Dreptul la replică… și la Adevăr. Florin Dobrescu, despre articolul mincinos din Libertatea

Autor: Florin Dobrescu

Rugăminte: Distribuiți acest text! E singurul mod în care pot arăta adevărul, fiind supus unei cenzuri atroce!

Întrucât conducerea ziarului Libertatea nu mi-a acordat dreptul la replică în urma articolului din 16.12.2024, articol care consider că aduce grave prejudicii de imagine atât mie, cât și muncii mele de 13 ani pe tărâmul Memoriei Rezistenței, în cadrul Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, căreia mi-am dedicat toate resursele, fac public acest drept la replică, pe care îl consider necesar pentru a se cunoaște adevărul.

–––––

În legătură cu articolul publicat în Libertatea, în ziua de 16.12.2024, sub titlul “Epicentrul mișcării legionare din strada Veseliei. Istoria locului unde s-au pus la cale strategiile de susținere a candidatului Călin Georgescu”, semnat de d-l Sorin Ozon, fac următoarele precizări pe care le consider necesare, atât pentru buna informare a publicului, cât și pentru că unele informații eronate din articol aduc prejudicii de imagine, atât mie, cât și Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, în cadrul căreia muncesc de la înființare pentru perpetuarea memoriei Rezistenței anticomuniste.

1. În primul rând, însăși titlul articolului conține un mare neadevăr. Niciodată în sediul Fundației Ion Gavrilă Ogoranu nu s-au desfășurat discuții sau activități care să aibă în vreun fel legătură cu dl Călin Georgescu sau cu activitatea politică a sa ori a altui candidat. De altfel, în cadrul articolului nu există nici un fel de dovezi în sensul afirmației enorme din titlu. Ca secretar al acestei fundații, am considerat benefic pentru activitatea FIGO să se păstreze distanță față de activitățile politice. Fundația are un statut pe care l-a respectat întotdeauna cu strictețe. Perpetuarea memoriei celor ce au luptat și s-au sacrificat pentru libertatea și demnitatea poporului român în deceniile de totalitarism din secolul trecut este obiectivul nostru statutar.

2. Cu excepția unei conferințe, desfășurate în mai 2016 la Constanța, în care a fost invitat d-l Călin Georgescu (care la acel moment nu era implicat în nici un proiect politic), nu a mai existat nici o altă interferență a mea sau a Fundației Ion Gavrilă Ogoranu cu activitatea domniei sale, cu atât mai puțin de când este implicat în politică. Personal, nu sunt un susținător al dlui Călin Georgescu.

3. Pentru a corecta niște inadvertențe istorice din articol: sediul actualei Fundații Ion Gavrilă Ogoranu a fost construit, în 1999-2000, pe terenul donat de Constantin Tănăsescu (1921-2008), fost deținut politic pentru activitate în Rezistența anticomunistă, iar acesta nu a locuit acolo din 1963, cum afirmați, ci de la naștere. Arestat la 10.07.1948, el a fost condamnat la 15 ani închisoare, într-un un lot de 25 inculpați, acuzați că au constituit o organizație în cadrul căreia au creat “o rețea de spionaj formată din elemente legionare, cu ajutorul căreia transmiteau informațiuni de ordin politic, social, economic și militar serviciului de spionaj american, prin intermediul trădătorului Horia Sima, complotând astfel împotriva statului și pregătind membrii pentru a provoca război civil cu scopul final răsturnarea prin violență a regimului democratic (sic!) din țară” (ACNSAS P 000945, Vol. 2). Evident, prin “regim democratic”, organele represive denominau regimul comunist, care în realitate era unul totalitar. Șeful lotului a fost Decebal Corneliu Andrei, trimis în România, în martie 1947, de serviciile secrete americane, în scopul organizării unor nuclee de rezistență anticomunistă și unei structuri informative care avea să transmită informații americanilor, la Salzburg, prin curieri clandestini. Documentele din arhiva CNSAS pot fi puse la dispoziție celor interesați. Eliberat la termen, în 1963, Constantin Tănăsescu s-a încadrat în 1993 în Partidul “Pentru Patrie”, înființat de luptătorii anticomuniști, donând proprietatea sa pentru construirea sediului, care s-a realizat doar din contribuțiile foștilor deținuți politici. În 2011, imobilul a devenit sediu al Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, aceasta plătind în prezent un impozit pe clădiri de peste 16.000 lei anual.

4. Am crescut într-o familie cu o memorie vie a persecuțiilor politice, în care am fost format în spirit pro-occidental, în special pro-american, anticomunist, creștin și monarhist. Tot ceea ce am promovat în scris sau prin viu grai a fost împotriva imperialismului rusesc, împotriva regimului criptosovietic de la Kremlin. Încercările de asociere a mea cu curentul pro-rus sunt pur și simplu penibile.

5. Fundația Buna Vestire a fost înființată în 1992, dar nu în strada Veseliei 21, așa cum afirmați dvs.. La vremea aceea, aici era doar proprietatea lui Constantin Tănăsescu, neexistând nici un sediu.

6. Am contribuit, în 2016, la înființarea Asociației Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei, în care am funcția de vicepreședinte, redactând statutul și actul constitutiv, și făcând toate demersurile pentru legalizarea ONG-ului, la dorința fiicei eroului anticomunist Gogu Puiu, distinsa d-nă Zoe Rădulescu, și nepoatei acestuia, d-na Elena Rădulescu-Sechila, ceea ce m-a onorat în mod deosebit. Am cunoscut mulți armâni implicați în Rezistență, între care Tache Funda, Costică Teja, Tașu Buciuneanu, Nicolae Ciolacu, Gogu Cușa, Zahu Pană, Stere Derdena ș.a., cu unii având relații de colaborare. Nutresc o admirație aparte pentru armâni, considerând că statul român le datorează mai mult pentru susținerea conservării identității lor etno-culturale. Fiind un ONG, AGPHD nu face politică și nu se implică în susțineri electorale, obiectul său de activitate fiind de ordin memorial și istoric. Se înțelege deci că implicarea unor membri în susținerea d-lui Călin Georgescu s-a făcut în nume personal și nu angajează organizația. Spre exemplu, eu nu sunt un astfel de susținător.

7. În articolul dvs faceți afirmația că eu aș fi acaparat Partidul “Totul pentru Țară”, cât și Fundația Ogoranu, pe care le-aș fi “adus la sapă de lemn”. Nu înțeleg de unde ați tras această concluzie dvs, care nu cunoașteți nimic din interiorul acestei organizații. Ar trebui să știți că m-am înscris în Partidul “Pentru Patrie” în mai 1996, că am fost membru și apoi secretar, respectiv președinte al organizației Sector 4, din 1998 am fost ales în Consiliul Politic, iar din 2005 am devenit secretar general, până în 2011, când am devenit președinte executiv. Toate propunerile pentru funcții în partid, erau girate de Senatul organizației, din care făceau parte vechii luptători trecuți prin închisori. Iar niște simple căutări pe internet ar putea să vă arate cât de bogate și diversificate sunt activitățile anuale ale Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, în ciuda puținelor resurse financiare de care dispunem, din contribuțiile susținătorilor noștri.

În fine, aș vrea să vă rog ca, pe viitor, atunci când doriți să mai scrieți despre mine sau Fundația pentru a cărei ridicare mi-am dedicat toate resursele personale, să nu ezitați să mă contactați, fie la Tel./WhatsApp +40722749249, fie pe e-mail: ogoranu@gmail.com. Sunt un om deschis întotdeauna reprezentanților presei, a cărei existență și activitate o consider indispensabilă unei societăți democratice, și vă asigur că vă voi răspunde la orice fel de întrebări.

17.12.2024