E mijloc de noiembrie… 15 noiembrie nu este doar mijlocul lunii, este și începutul unei călătorii spre Bethleem. Că tot ne plac excursiile și căutăm grăbiți ofertele cele mai bune pentru zilele de Crăciun și Anul Nou, spre Poiana Brașov sau coastele îndepărtate ale mărilor și oceanelor, pentru creștini călătoria nu se măsoară în km și nici în expediții îndepărtate, e un mers cuminte spre o peșteră ce nu oferă confortul pe care zilele acestea pare că îl căutăm cu nesaț. La final nu e despre ce vom primi sub bradul pe care, de la an la an, îl împodobim tot mai grăbiți, unii chiar înainte să se dea liber la colinde pe undele radiourilor.
Bucuriile nu se măsoară în bogăția și valoarea cadourilor, am fi prea comerciali și săraci atunci. Bogăția noastră va fi doar în măsura în care am saturat vreo câteva burtici flămânde, am îmbrăcat ceva suflete înfrigurate de lipsa căldurii și a nepăsării celor care prea puțin mai privesc și în afara propriei bule.
Postul va fi un eșec total dacă vom schimba mâncarea, dar nu și apucăturile. Va conta aproape prea puțin că ne vom tocii genunchii de rugăciune, dar nu ne vom vizita bătrânii din spitale și azile. Dacă de Crăciun vom avea cel mai frumos brad și decorațiunile se vor zări din orice colț al străzii, iar vecinul de lângă noi nu își va permite să își potolească foamea, vom fi la fel de vinovați ca bogatul din Evanghelia cu Lazăr, care nu își găsea timp nici măcar între ospețe să-i ofere celui care nu îi ceruse nici măcar o dată, un simplu pahar cu apă.
Postul va fi doar un pretext ipocrit de a ne apropia de Hristos Euharistic, dacă nu vom găsi de cuviință să ne vizităm părinții și să colindăm și câteva case care nu aud nici măcar odată pe an o bătaie în ușă.
Postul care nu zidește pe cel de lângă tine, este doar dietă, detoxifiere, cură. Postul care nu te așează în punctul de a jertfi ceva pentru celălalt, este doar o medalie fără valoare, un simplu exercițiu al trupului, dar fără valoare pentru sufletul care nu moare niciodată.
Nu vă împăiați dacă postiți. Iubiți mai mult, iertați mai des, îngăduiți-vă neputințele unul altuia și rugaţi-vă pentru a ajunge împreună la final ca un întreg.
Pruncul din Bethleem Se naște pentru fiecare dintre noi și moare la maturitate ca nici măcar un pământean să nu mai trebuiască să se piardă în iadul durerii.
Un Dumnezeu care Se naște, trăiește și moare pentru o lume întreagă nu veți mai găsi nicăieri în afară de Creștinism. Suntem privilegiați și doar pentru El merită să ne jertfim în aceste 40 de zile.
Post binecuvântat!
Preot Alexandru Lungu
Sa avem un post binecuvantat!