Părintele mărturisitor Constantin Voicescu, pomenit, duminică, la Mănăstirea Cernica
La mănăstirea ilfoveană Cernica va fi săvârșită duminică, 28 iulie 2024, slujba Parastasului pentru părintele Constantin Voicescu la mormântul său, la împlinirea a 100 de ani de la naștere, anunță Ziarul Lumina.
Slujba va fi săvârșită de un sobor de preoți din cadrul Protoieriei Sector 3 Capitală.
Preotul Constantin Voicescu a fost slujitor la Parohia Sapienței, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, Protoieria Sector 5, urmând la slujire după trecerea la cele veșnice a părintelui Constantin Sârbu, canonizat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Evenimentul comemorativ este organizat de Liceul Pedagogic „Anastasia Popescu” din București, de prof. Ileana Voicescu, fiica părintelui și cadru didactic la această instituție de învățământ liceal.
Constantin Voicescu a făcut închisoare politică timp de 12 ani, fiind întemnițat la Jilava, Pitești, Târgu Ocna și Aiud. Părintele Constantin Voicescu a trecut la Domnul în ziua de 8 septembrie 1997.
Despre patrafirul ascuns
Părintele Constantin Voicescu a mărturisit că la Târgu Ocna, în vechea clădire a închisorii, era o capelă dezafectată.
Iată ce spunea părintele Constantin Voicescu despre acel moment:
„A fost un episod înainte de Paști care ne-a tulburat: în clădirea veche a închisorii fusese o capela, dezafectată acum. Dăduseră crucea jos și aduseseră la noi, pe secții, îmbrăcaminte, veșminte preoțești, pentru a le folosi drept cârpe de șters pe jos. Doamne, când ne-am dat seama, le-am ascuns pe unde am putut. Prin crăpăturile zidurilor, prin hainele noastre.
Eu am pus mâna pe un patrafir și l-am cusut în căptușeala paltonului. La Târgu Ocna, dată fiind iminența morții, ne lăsau să ne învelim și cu hainele noastre. Ei, l-am ascuns eu și, peste câțiva ani, am reușit să-l scot afară. De multe ori mi-am pus întrebarea: o fi vreo legătură între patrafirul acesta și faptul ca am lăsat peste ani Geografia și m-am dus la Teologie? La închisoare, având printre noi și preoți detinuți, am avut posibilitatea să ne spovedim și să ne împărășim. Ca în catacombe, pe ascuns, mergeam într-un colțișor, ne mărturiseam din mers de cele mai multe ori și prindeam momentul când să primim firimitura de împărtășanie… Ehei, au murit foarte mulți acolo… Nu a fost însă unul care să moară fără să fie împărtășit.”
via RostOnline
In foto din tinerete osul nazal e strambat in stanga, iar in cea de la maturitate, in dreapta. Probabil e o fotografiere intoaarsa in negativ. Sau o dubla lovitura?