24 IUNIE 1927

Au trecut 50 de ani de când simtirea a devenit cuget si cugetul faptã!

O jumãtate de veac prinsã’n cumpãnirea omului între a rãmâne gând nedospit sau a se ridica spre zãrile senine, luminate de preceptele legionare. Rãstimp vertil, plin de prãbusiri si înãltãri, de frãmântãri în desnãdejde, de bucurii în înfrângerea propriei neputinte… Asta a fost dintru început doctrina «omului nou»: aluat statornic în plãmada spiritualã a neamului românesc pentru a-l scoate din îndoialã si a-l ridica în istorie. Nenumãrati au fost eroii si martirii în istoria oropsitã a Valahilor. Din negura epocei lui Buerebista si Decebal si pânã în epoca sumbrã a comunismului distrugãtor de suflete, numele celor ce s’au jertfit pentru aceeasi cauzã sfântã, stau mãrturie în Cartea de Aur a Neamului.

Dar printre ei, ca o luminã nestinsã si vesnicã, strãluce numele lui CORNELIU ZELEA CODREANU! In mijlocul atâtor exemple de mare respect, se desprinde acest fiu al Moldovei care a adus cea mai statornicã contributie întru salvarea sufletului românesc si pregãtirea zilei de mâine a neamului.

Gândirea lui, croitã pe temeliile nesdruncinate ale spiritualitãtii crestine si sprijinitã pe virtutile sufletesti ale strãbunilor Traci, a frânt în douã istoria. Acum 50 de ani, in seara de 24 Iunie 1927, s’a pus piatra unei noi zidiri sociale si politice. Zidire smulsã din apãsarea materiei, a egoismului si-a urei.

Sub semnul credintei legionare, omul si-a înteles menirea si’n adâncul fiintei lui au început sa se limpezeascã cãile împlinirei. Destinul neamului e strãjuit de alte perspective, chiar dacã in aceastã clipã zace sub cãlcâiul unui regim neuman si ateu. In strãfundurile nevãzute ale sufletului, flacãra aprinsã acum 50 de ani de Cãpitan, pãlpâie ca o candelã de veghe. In milioane de inimi românesti ea pãstreazã speranta si încrederea în învierea României, asa cum odinioarã, în vremuri de prigoanã, tot ea a pãstrat demnitatea si curajul zecilor de mii de legionari întemnitati.

Aceasta-i minunea si mãretia celor 50 de ani de existentã a Miscãrii Legionare! S’a pãstrat în istorie pentrucã a rãmas neclintitã în precepte si’n atitudini. Si se pãstreazã în clipã pentrucã e croitã pe simtirea lãuntricã a românului!

Astãzi, mai mult ca oricând, toti cei ce-si iubesc neamul îsi îndreaptã privirea cãtre Miscarea Legionarã. Omul cautã o iesire din mlastina comunistã unde l-au dus neprevederea politicienilor si prostia gloatelor. Si numai doctrina legionarã îi poate da aceastã certitudine. Va veni timpul când toti se vor întoarce spre ea, cuprinsi de mãretia întelegerii si de entuziasmul acceptãrii.

Deaceea, cei 50 de ani ai Miscãrii Legionare nu sunt un bilant de încheiere, ci chezãsia unui adevãr ce rãsbate peste vremi si rele. Lupta legionarã se înscrie in vesnicia neamului, ca un nestins rug de sacrificii. Aniversarea de azi, mai mult decât o aducere aminte, e o chemare, un indemn cãtre cei ce asteaptã salvarea patriei.

In ciuda negãrilor si ostracizãrii oficiale, istoria româneascã a ultimilor 50 de ani stã prinsã trainic de firul nevãzut al existentei legionare. Iar viitorul, consecintã fireascã, se va împlini PRIN si SUB INDRUMAREA acestei miscãri nationaliste.

Fericiti cei care-i vor întelege menirea si i se vor apropia cu înflãcãrare si încredere ACUM când, dupã o jumãtate de veac de lupte si jertfe, Miscarea Legionarã a rãmas singura speranta a neamului românesc. Alãturi de cei neclintiti vor simtã retrãind in strãfunduri toate virtutile strãmosilor si tot curajul marilor dãruiri.

Miscarea Legionarã, vie si nestrãmutatã în gând si faptã, sta straje neclintitã în fata puhoaielor comuniste, a inconstientei demo-plutocratice si a tuturor rãmãsitelor oligarhice care au trãdat neamul românesc.

Gândirea politicã si socialã a Cãpitanului se confirmã astãzi ca singura viziune logicã si salvatoare pentru societate si om: 

– revenirea la potentele nationale 

– trãirea în duhul preceptelor armoniei sociale 

– înãltarea în spirit. 

In aceastã rânduialã se ascunde o întreagã filozofie socialã si-un întreg program de justitie si progres. Dupã cinci decade de ostracism, aceastã gândire se dovedeste singura valabilã. Prin ea CORNELIU ZELEA CODREANU ne-a dãruit un viitor înscris în vesnicie!

Cu ocazia acestui semi-centenar:

-ne plecãm respectuosi fruntile in fata marilor nostri înaintasi si intemeietorã, martiri si eroi, care-au cimentat prin sângele lor doctrina «omului nou»;

-privim cu mândrie pe cei ce-au rãmas neclintiti in rândurile legionare, în pofida tuturor amenintãrilor, lingusirilor si desperãrilor ce ne-a fost dat sã îndurãm;

-salutãm cu bucurie pe toti cei noi veniti in rândurile noastre si’n sarcina cãrora va cadea într’o zi rãspunderea viitorului si-a onoarei legionare. 

de Faust BRÃDESCU

Revista Carpatii, Madrid

Director: + Aron Cotrus     Redactor: Traian Popescu
Calle Conde de Penalver, 82, 4  Madrid, 28006, Spania
Anul XXIII, Nr. 7, Octombrie-Noembrie 1977

via Miscarea.net