ZIUA EROILOR. Povestea „Mormântului celor fără de mormânt”

Istoricul Memorialului „Mormântul Celor Fără de Mormânt”

Dupã 1990, ieromonahul Adrian Fãgeteanu, fost deținut politic și unul din marii duhovnici ai ortodoxiei autohtone, a avut inițiativa refacerii mãnãstirii Balaciu, situată între Urziceni și Slobozia, în lunca Ialomiței, foarte aproape de înălțimea numită Piscul Crăsanilor, undec în interbelic, George Vîlsan descoperise ruinele unei cetăți dacice, pe care a identificat-o ca fiind Cetatea Hellis. Mănăstirea de la Balaciu fusese desființată în perioada comunistă și transformată în Gospodărie Agricolă de Stat (GAS, ulterior CAP). Pãrintele Adrian Fãgețeanu și-a îndreptat atenția către această mănăstire nu întâmplător, ci datorită apropierii sale de Piscul Crăsanilor, sfinția sa fiind un iubitor al amintirii dacilor. De altfel, proiectul său era mai amplu, vizând ridicarea, în vecinătatea mănăstirii, a unei academii ortodoxe destinate studenților creștini (aceasta nu a mai fost realizată), precum și edificarea unui memorial dedicat tuturor eroilor neamului românesc ale căror morminte nu sunt cunoscute.

Dacã academia ortodoxă a rãmas doar un proiect, între 1992 si 1995, sub egida Asociației Foștilor Deținuți Politici, în colaborare cu membri ai Asociației Studenților Creștini-Ortodocși din România, s-a desfãșurat în fiecare varã o amplã tabãrã de muncã și educație, după modelul taberelor legionare, fiind prima de acest fel în România de dupã 1989, prin care au trecut numeroși foști deținuți politici (majoritatea lor membri ai Fundaţiei Buna Vestire şi ai Partidului „Pentru Patrie”/”Totul pentru Ţară”) dar și multi studenți care au contribuit la construirea acestui memorial. Coordonatorul tehnic al acestui proiect a fost desemnat dr. ing. Constantin Iulian, fost deținut politic, un apropiat al părintelui Adrian Făgețeanu, ia comandant al taberei de muncã a fost numit Emanoil Paraschivaş, supranumit de tineri „Bunicul”, de asemenea fost detinut politic.

Realizat dupã planurile arhitectului Anghel Marcu, și el fost deținut politic, monumentul situat între Mãnãstirea Balaciu și Cetatea Hellis este conceput ca un imens platou circular de beton (din lipsa fondurilor nu s-a mai putut realiza acoperirea cu travertin sau marmură…) cu diametrul de 20 m, pe marginea cãruia sunt amplasate scaune de priveghere, tot din beton, aidoma sactuarelor dacice de la Sarmisegetusa. În centrul acestui disc urias se aflã un sarcofag si o cruce de marmurã, suplã, parcã tâsnind spre Cer, în stilul celorlalte cruci realizate de Anghel Marcu la Sâmbãta de Sus, mormântul lui Nae Ionescu (Bellu) etc.. O micã portiune circularã în jurul sarcofagului adãposteste pãmânt din toate locurile unde au avut loc bãtãlii sau morti martirice ale eroilor neamului românesc: Sarmisegetusa, Podul Înalt, Rãzboieni, Cãlugãreni, Prunaru, Câmpia Turzii, Majadahonda (Spania), Jilava, Aiud, Canalul Dunãre-Marea Neagrã etc…

În liniștea specificã întinderilor seci ale Bãrãganului, privelistea acestui memorial este una tulburãtoare.

Din 1996, în fiecare an, de Ziua Înãlțãrii Domnului (Ziua Eroilor), vechii luptãtori în Rezistența Naționalã Anticomunistã și tinerii adepți ai idealurilor lor se adunau aici, pentru a cinsti memoria celor cãzuți în lupte sau prin trãdare, pentru credința strãmoșeascã și neamul românesc. Din cauza faptului că Înălțarea Domnului nu este, oficial, zi liberă, și ca urmare a dispariției bătrânilor deținuți politici, în ultimii ani adunarea de la Balaciu a început să nu se mai țină. De asemenea, unii localnici din vecinătate au furat piesele de beton cilindrice de pe marginea memorialului, acestea fiind necesar să fie refăcute. În acest moment, cu excepția crucii și sarcofagului central, discul de beton este supus unui proces de degradare, ca urmare a înghețului și dezghețului repetat din timpul iernilor, precum și celorllte intemperii.