MEMORIA FORTULUI 13. Jilava, mormântul elitei românești. Azi, Gheorghe Stănescu, deținut politic (1952-56)

„Camera 6 – Reduit, având dimensiunile de 15×16 m, adăpostește acum vreo 80 de oameni pe cele două priciuri etajate pe fiecare latură lungă. Camera are o singură fereastră, cu oblon (se putea altfel?), pe partea opusă a ușii, vecină cu o tinetă metalică mare. Priciurile sunt acoperite cu niște saltele băturite şi cu niște pături subțiri, din cauza vechimii, de o curățenie îndoielnică.

Nu-mi vine să cred că aici au încăput peste 200 de oameni, când sub priciuri funcționa al treilea nivel de cazare, la «șerpărie», unde se sta pe cimentul gol, ca și pe spațiul de circulaţie între priciuri. Nou-veniţii primeau loc la șerpărie, lângă tinetă, şi numai pe măsură ce aveau loc mișcări ale deținuților spre închisori ori spre lagărele de muncă, cei rămași avansau pe priciuri, regulă ce se păstrase și acum. Ocup un loc pe priciul de jos şi șansa face ca dincolo de mine să stea cel intrat în cameră înaintea mea, inginerul lon Bogdan. Vine din U.R.S.S., via Uranus. A fost arestat în țară în 1944 şi dus în U.R.S.S., anchetat asupra legăturilor lui în Germania, condamnat la mulți ani de muncă silnică și apoi trimis în Siberia, la Vorkuta, unde a lucrat în minele de cărbuni. După aproape nouă ani, în urma unei grațieri «la ei», inginerul Bogdan a fost «cedat» de sovietici subalternilor din M.A.I. al R.P.R. și de atunci a stat «la noi» în anchetă. Acest bărbat de 45—46 de ani a văzut multe, a înţeles multe, şi fără să fie un vorbăreţ, răspunde calm și cu bunăvoință la întrebările ce i se pun despre lagărele de deţinuţi din U.R.S.S.. Ceea ce auzim, pentru că în juru-i se strâng cei interesați să asculte, adaugă — dar ce aflaseră de la foștii prizonieri din gulag-urile rusești — imagini din lagărele de deţinuţi politici ori de drept comun, la sovietici nefiind mari diferenţe între tratamentele aplicate celor două categorii. Însă mai există o categorie de gulag-uri: cele ocupate de ostaşii şi ofițerii din armata roşie, din hoardele armate ce au luplat în Europa şi, pe măsura revenirii în U.R.S.S., n-au mai fost trimişi pe la casele lor, ci internaţi, în vederea verificării lor, în aceste lagăre de muncă. Este o imagine cutremurătoare, violent diferită de cea oficială din filmele sovietice, a întoarcerii libere, vesele și zgomotoase a militarilor acasă, ca în scena finală din <<Zboară cocorii>>, dealtfel remarcabil film artistic al epocii. După ce contactul cu civilizaţia Europei spulberase, în mințile ostașilor crescuți sub bolșevism, imaginile-șablon ale propagandei mincinoase despre înapoierea celor care nu construiesc comunismul, restabilirea controlului și a dominației statului sovietic asupra individului devenise urgentă, spre a nu periclita eşafodajul social ridicat pe minciună, ură și crimă.

Inginerul Bogdan ne spune că, prin anii 1950 şi următorii, din populaţia U.R.S.S., estimată atunci la 185 milioane de suflete, peste 30 de milioane de oameni trăiesc în lagăre: adevărată problemă de stat.”

Gheorghe Stănescu – Jurnal de prigoană, Ed. Venus, București, 1996

FOTO: Ioana Dobrescu, Fortul 13 Jilava, vizită organizată pe 11.05.2024, de Fundația Ion Gavrilă Ogoranu