Umanitatea crește în cultură sau decade în cele mai de jos ale prostiei. Se înalță la Dumnezeu sau se prăbușește în iad, neamuri întregi, în zgomotul infernal al diversiunii demonice. Se întelepțește sau se tâmpește în funcție de ceea ce ingurgitează. Pe Dumnezeu sau lăturile demonilor. Euharistie sau avort.
Cultura și civilizația nu fac diferență. Umanitatea escaladează munții de cultură sau bântuie în smârcuri fetide. Dacă pe vremea Doamnei Zoe Bușulenga studenții de la litere recitau Sofocle, Goethe sau Kant din memorie, astăzi caută pe tik-tok. Dacă noi citeam Ambigua sau Psihopatologia vieții cotidiene, azi copiii accesează referat.ro. Martin Eden s-a retras în favoarea lui Kim Kardashian. Et caetera.
Să facem un exercițiu istoric de imaginație. Cultura, civilitatea, noblețea, igiena, înțelepciunea, sunt permanent asediate de suratele lor infernale: prostia, radicalismul, violența, murdăria, cretinismul.
Dacă pe vremea Sfântului Ioan Gură de Aur, Antiohia era splendoarea Răsăritului, cu basilici, terme, apeducte, amfiteatre, azi e cufundată total în lumea barbariei și distrusă de război. În Alexandria era cea mai mare bibliotecă a lumii. Azi poți vedea turme de oi și capre pe blocuri. Cairo era buricul metafizic al lumii, azi dacă ieși pe balcon seara în metropola cu zeci de milioane, cămașa ta se face neagră în 3 secunde de la smogul enorm și înecăcios.
Revin. Barbaria se strecoară insidios în lume. Duceți-vă în Porte de la Villette în Paris, Edgware Road în Londra etc., și vă veți convinge.
Același lucru se întâmplă pe teren religios.
În degringolada unor autorități eclesiale străine de Dumnezeu, care legitimează sodolatria, umanitatea se scufundă în mizerie și barbarie.
Recent, Franța a statuat în Constituția ei dreptul omului de a tăia în bucăți de viu un bebeluș în pântece.
Omenirea ar trebui să fie responsabilă. Nu suntem animale. Sau oare? (Animalele nu își omoară pruncii). Nu putem merge pe stradă și să omorâm un om fără a face pușcărie 20 de ani. La fel și cu avortul. Nu poți omorî o ființă umană, mințind că nu e om. Nu ești responsabil de tine, păstrează copilul și dă-l la adopție. Pe panta violenței de iad, uciderea devine acceptabilă, încurajată de slugile iadului, celebrată de oamenii blestemați să ucidă în inima lor pe Cel ce i-a iubit.
Coborâm în barbarie. Iadul e uciderea lui Dumnezeu în inimile oamenilor. Și cea mai complexă reprezentare a iadului e avortul, uciderea a ceea ce are Dumnezeu mai scump, de cei care ar trebui să nască viață.
Dumnezeu să aibă milă de noi.
