Fie ca anul 2024 să ne găsească întrarmați cu credință tare pentru a pune un nou început bun primenirii sufletelor noastre, ca temelie a continuării luptei pentru libertatea și demnitatea neamului românesc! Așa să ne-ajute Dumnezeu!
Lui Leon Şandru
Nici un fulg de-omăt prin aer.
Plopii, caier lângă caier
Albi se ‘nşiruie departe
Ca ‘ntr’o zugrăvire ‘n carte.
Noi, mai mici decât acum
Ne luam în jos pe drum
Şi ‘ncepeam de la bunicul
Urătura cu voinicul
Ce mâna la fel ca noi
Plug cu doisprezece boi.
Şi când stelele dintâi
Înfloreau ca ‘ntr’un gutâi,
Hei, cu biciul de mătasă
O ‘ndesam mai înspre casă
Căci intra cu urşii ‘n sat
Noaptea ‘n vuiet de urat.
Stelele sunau şi ele
Prinse sus ca de podele
De cădeau peste pământ
Clinchețele de argint.
Traistele, ce doldora…
Regii n’ar fi-avut aşa…
Şi ‘ndesam cu viță deasă
Nu de câlți, ci de mătasă
Şi cu fluier de alun
Anul să ne fie bun.
Iarna e aceeaşi iar
Ca şi-atuncea, de cleştar;
Anul Nou l’acelaş plug
Pune boi floreni în jug.
Doar copilăria noastră
Nu-i aceeaşi la fereastră.
Teofil LIANU
„S’a sculat mai an
Bădica Trăian
Ş-a încălecat
Pe-un cal
Cu numele de Graur
Cu şaua de aur
Cu frâul de mătase
Cât viţa de groase
Şi’n scări s’a ridicat
Peste câmpuri s’a uitat
Ca s’aleagă loc curat
De arat şi semănat
Şi curând s’a apucat
Câmpu’ neted de arat
În lungiş şi’n curmeziş
S’a apucat într’o Joi
C’un plug cu doisprezece
Boi bourei
În coadă codălbei
În frunte ţintăţei.”
Ziua toată a lucrat
Brazdă neagră-a răsturnat
Şi prin brazdă-a semănat
Grâu mărunt şi grâu de vară
Deie Domnu să răsară
Mânaţi măi!
Hăăi! hăăi!
Şi când lucru s’a sfârşit
Iată mări s’a stârnit
Un vânt mare pe pământ
Şi ploi multe după vânt
Pământul l-au răcorit
Şi sămânţa a’ncolţit
Mânaţi măi!
Hăăi! hăăi!
La lună la săptămână
Îşi umplu cu apă mâna
Şi se duce ca să vadă
De i-a dat Dumnezeu roadă
Şi de-i grâul răsărit
Şi de-i spicul aurit
Era’n pai ca trestia
Era’n spic cât vrabia.
Trăian iute s’a întors
Şi din grajd pe loc a scos
Un cal mare năzdrăvan
Cum îi place lui Trăian
Negru ca corbu
Iute ca focul
De nu-l prindea locul.
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.
El voios a’ncălecat
La Tighin a apucat
Şi oţel a cumpărat
Ca sa facă seceri mari
Pentru secerători tari
Şi să facă seceri mici
Pentru copilaşi voinici
Şi altele mai mărunţele
Cu mănunchi de floricele
Pentru fete tinerele
Şi neveste ochiţele
Mânaţi măi flăcăi!
Hăăi! hăăi!
S’au strâns fine şi vecine
Şi vreo trei babe bătrâne
Care ştiu rostul la pâine
Şi pe câmp i-a dus
La lucru’ pământului
În răcoarea vântului
Apoi carele’ncărca
Şi pe toate le căra
Şi girezi ‘nalte dura
În capul pământului
În jeleştea vântului.
Apoi aria-şi făcea
Şi din grajd mai aducea
Zece iepe tot sirepe
Şi de păr că le lega
Şi pe toate le mâna
Împrejurul parului
Deasupra fătarului
Iepele mereu fugeau
Funia se tot strângea
De par iute ajungea
Şi grâul se treiera
Şi flăcăul vântura
Şi stambolul deşerta
Hamberele încărca
Şi la moară apoi pleca.
„Insă roata cea de moară
Când văzu atâtea care
Încărcate cu povară
Puse coada pe spinare
Şi plecă la lunca mare.
Lunca mare
Frunză n’are
Luncă mică
Frunza-i pică.
Iar morarul meşter bun
Zărea moara prin cătun
Şi-şi lua cojoc miţos
Şi mi-l îmbrăca pe dos
Şi-şi lua ciocanu’n brâu
Şi mai lua şi un frâu
Apoi iute alerga
Moara cu frâul lega.
Ş-o apuca de călcâi
D-o punea pe căpătâi
Şi-i da cu ciocanu’n săle
D-o aşeza pe măsele
Ia mai îndemnaţi flăcăi
Hăăi! hăăi!
El o luă de lăptoc
Şi-o da iar în vad la loc
Şi turna deasupra’n coş
Grâul s’aşază pe vatră
Şi din coş cădea sub piatră
De sub piatră în covată
Curgea făina curată.
Mânaţi măi,
Hăăi! hăăi!”
„Iată mândra jupâneasă
Dochiana cea frumoasă
C’auzea tocmai din casă
Chiotul flăcăilor
Scârţâitul carelor
Şi’n cămări că mergea
Şi din cui îşi alegea
Sâtă mare şi cam deasă
Tot cu pânza de mătasă
Sufleca ea mâneci albe
Ş-arata braţele albe
Şi cernea mări cernea
Ninsoarea se aşternea
Apoi numai plămădea
Ş-o lăsa până dospea
Apoi colaci învârtea
Pe lopată mi-i culca
Şi’n cuptor mi-i arunca
Apoi iară cu lopata
Rumeniţi ea îi scotea
Ş-atunci ea ‘mpărţea vreo cinci
La flăcăii cei voinici
Şi ‘mpărţea trei colăcei
La copiii mititei.”
„De urat am mai ura
Dar mi-i că vom însera
Căci nu suntem de pe ici colea
Ci suntem tocmai din Buda Veche
Unde este mâţa’n streche
Iar motanul suflă’n foc
Şoarecii nu-şi află loc
Într’un fund de oboroc
Ia mai îndemnaţi măi,
Hăăi! hăăi!
La anul şi la mulţi ani!”
Pluguşor din zona Fălticenilor, jud. Suceava
Pluguşorul Durerii de Maxim Leancă
Pluguşorul Anului Nou 1945
Aho, aho!
Astăzi anul se sfârşeşte
Şi cel nou mâine soseşte
Anul patruzeci şi patru
An de jale şi chin sacru
An de plângeri, jale mare
An cu lacrime amare
An cu patemi pentru noi
Zile grele de război
Zile grele-am suferit
Că părinţii ne-au murit.
Câţi am mai rămas flăcăi
Mai strigaţi o dată hăi!
|
Merge un plug printre răzoare Plugul merge-n brazda mare Doi copii mari de o şchioapă Doi băieţi şi o fetiţă |
Câţi am mai rămas flăcăi Anul ce s-a terminat În spitalul militar De urat am mai ura (Sâmbătă, 30 Decembrie 1944) |
PLUGUSORUL ROMÂNULUI PRIBEAG
Bună seara fratii mei
Din tara cu soimi si zmei,
Tara noastră de tărani,
Deie trăsnetu’n dusmani.
La urechi cu clopotei,
Vin cu plugul dragii mei.
Vin cu plugul meu pribeag
Pân’la tine, frate drag.
Si-ti urez ani multi si buni,
Să scăpăm tara de Huni.
Bună seara frati români,
Stânci din munti si bravi stăpâni,
Roată toti lângă hotar,
Să gonim orice barbar
Din tara lui Decebal.
Iar pe plaiul lui Stefan
Nici o urmă de dusman.
Dela Tisa pân’la Bug,
Are liber acest plug.
Tine fruntea sus, măi frate,
Că tara ta e-o Cetate.
Nu-i păgân pe lumea asta,
Să ne-omoare cu năpasta.
Că de ne-om strânge cu totii,
Fug tovarăsii ca hotii.
Fug rusnacii si tătarii,
Fug maghiarii si bulgarii.
Fug jidanii pistruiatii
Bolsevicii blestematii.
Fug si corbii, fug si ciori,
Lăsând tara cu comori.
Asta-ti urez, măi pribeag,
De pe-acest străin meleag.
Toti odată, mânati măi, hăi, hăi.
…………………………………….
Brazdă adâncă să arăm,
Să arăm, să sămănăm.
Grâu ca fata lui Christos.
Să crească mare, frumos,
Să nu calce-al nost’ pământ,
Lipitori adusi de vânt.
Toti grămadă lângă plug,
Să scăpăm pe veci de jug.
Mânati, măi flăcăi, hăi, hăi.
Dumitru Paulescu
La multi ani! Sa speram ca in anul viitor sentimentele nationaliste ale romanilor vor creste.
Sa crească și sa se unească! Amin
„SI NU UITA CAND ESTI VOIOS
ROMANE SA FII BUN!!!!!”
LA MULTI ANI!!!
Doamne-ajută, la mulți si binecuvântati ani!
Multumim si La multi ani!
La multi ani ,tuturor ,iar Buciumului viata lunga,sa ne mangaie!
LA MULTI ANI si multi Bani!
La mulți ani Buciumul !
La multi ani!
Multumim pentru articolele scrise in 2019!
Cu voi suntem mai informati!
Spor si sanatate in 2020!
Fiti binecuvantati!
Anul Nou să vă aducă
Concentrate ca’ntr’o nucă
Daruri mari și bucurii
Să aveți mai mulți copii
Ai voștri sau înfiați
Sau măcar sa’i ajutați
Pe orfani și disperați
Ei sunt marii împărați
Pentru noi surori și frați
Astfel porunca divină
Creșteți și vă înmulțiți
O împliniți în lumină
Și veți trăi fericiți
Intr’o vesnică grădină
La Mulți Ani cu sănătate
Și cele mai bune roade !
La multi ani frumosi si sanatosi si la punga grosi,reporteri ai Buciumului.Sa va dea Dumnezeu in continuare ochi limpezi si inima pe masura sacrificiului pe care-l faceti,dezgropand din pulberea timpului eroii neamului romanesc.
LA MULȚI ANI CU SĂNĂTATE, FRATE FLORIN SI REDACTIA BUCIUMUL!
MULTUMIM PENTRU TOATA JERTFA, SPOR IN CONTINUARE!
La multi ani si binecuvantati ani redactiei Buciumul!
ESTE CEA MAI FRUMOASA URARE DE AN NOU PE CARE AM CITIT-O VREODATA! sI NU DOAR … CITITA ( IN PRESA). Probabil pentru ca e autentica. Nu o complezenta a mijloacelor de presa.
Daca o veti tine tot asa, sa nu va schimbati! Pentru ca va vor parasi toti cei despre care scrieti si marturisiti (ma gandesc acum la Sofia Dinescu Cristescu, in primul rand. ; dar nu doar la dumneaei)