Pastila DUHOVNICEASCĂ. DUMNEZEU caută inima curată, fără de viclenie, smerită, supusă și stăruitoare în rugăciune în orice fel de împrejurare, care să apeleze la El mereu.

Pentru unii, Dumnezeu este un prieten pe care Îl cheamă numai la nevoie: când se-mbolnăvesc, când nu le mai merg afacerile, când rămân fără serviciu, când au de luat un examen sau în cazul unui cutremur, atunci simt și ei nevoia să ridice ochii la cer și să cerșească disperați ajutorul lui Dumnezeu.

La liturghie, la slujbe, astfel de oameni participă numai cu ocazia vreunui botez, cununii sau înmormântări, în rest, nu mai calcă prin biserici. Or, Dumnezeu n-are nevoie de astfel de oameni fățarnici care își aduc aminte de existența Lui numai la necaz, iar în rest nu știu ce este o Sfântă Liturghie, spovedanie, împărtășanie, post sau fapte bune.Să ne gândim ce dezgust poate simți un om față de aceia care îl folosesc, îl sună numai pentru a apela la serviciile lui, apoi după ce și-au făcut treaba, nu se mai interesează de el deloc. În astfel de situații, este clar că numai interesul a fost la mijloc. E de mirare cum oamenii își pierd dragostea față de noi, în măsura în care își pierd și nădejdea că-și pot realiza interesul prin noi.

Dumnezeu are nevoie de oameni care să Îl iubească atât în starea de bine, în fericire, cât și la necaz și boală. Abia atunci Îl vădește dragostea omului, calitatea dragostei lui față de El. Dumnezeu vrea să vadă că omul Îi aduce rugăciuni nu numai de cerere, ci și de mulțumire, chiar și atunci când îi pare că nu este ascultată rugăciunea.

Mai pe scurt, Dumnezeu nu cere de la noi să fim perfecți, ne ascultă rugăciunea și păcătoși fiind. El, totuși, caută inima curată, fără de viclenie, smerită, supusă și stăruitoare în rugăciune în orice fel de împrejurare, care să apeleze la El mereu, nu doar cu vreo ocazie anume, de la Paști, la Crăciun sau când dă boala peste el.

O zi binecuvântată cu sănătate și mântuire! Fiți binecuvântați și fericiți cu Dumnezeu de mână!

Un monah anonim