Potrivit lui Vladimir Soloviov, în faimoasa sa scriere „Povestire despre Antihrist”, ultima parte din planul lui Antihrist pentru dominația lumii o reprezintă distracția universală:
„Așadar, tuturor neamurilor lumii, după ce au primit de la stăpânul lor pacea universală și abolirea peste tot a foamei, li s-a dat acum posibilitatea de a se bucura fără încetare de cele mai variate și extraordinare minuni”.
Dar dacă planul lui Antihrist este de a realiza distracția universală, va trebui, se pare, să se gândească la altceva pe lângă internet, deoarece oamenii devin din ce în ce mai plictisiți de așa ceva.
„Există o idee preconcepută în rândul celor în vârstă, conform căreia adolescenții cu smartphonurile lor și accesul nelimitat la internet, nu au parte niciodată de plictiseală. CNN și alte publicații au afirmat în nenumărate rânduri că telefoanele mobile au ucis plictiseala, așa cum o știam noi. «Astăzi nu mai avem timp să ne plictisim. Când așteptăm la doctor sau la vreo coadă, ne putem verifica emailul, putem juca Angry Birds sau sta pe Twitter», a declarat un consultant media pentru HuffPost ”.
Dar adolescenții de astăzi sunt în continuare plictisiți, adesea incredibil de plictisiți. Sunt mult mai susceptibili să trăiască o nouă formă de plictiseală: plictiseala telefonului. Acest fenomen apare când tehnic „stai pe telefon”, dar ești în continuare foarte plictisit. Este acea senzația când apeși fără concentrare pe diverse butoane, deschizi și închizi aplicații, cauți să faci ceva în spațiul online dar nu descoperi nimic interesant.
Dacă generațiile din trecut butonau posturile de radio sau zapau canalele tv, tinerii de astăzi spun că uneori deschid și câte 20-30 de aplicații, sperând să găsească ceva, orice, care să le capteze atenția.
Fără îndoială că această plictiseală care înconjoară internetul și smartphonurile nu îi afectează doar pe tineri. Scrollul absurd pe site-urile de social media, descris mai sus, mă afectează și pe mine și pe mulți alți adulți când obligațiile alternative, și viața în general, par „prea grele”.
Aud constant văicăreala că oamenii de astăzi nu știu ce este aceea plictiseala. O variantă mai potrivită de exprima acest sentiment este de a spune că oamenii de astăzi nu știu cum să depășească plictiseala.
Dar a depăși plictiseala este dificil nu doar pentru că este ceva cauzat de factori externi, ci pentru că este, în principal, o boală spirituală.
Termenul de „plictiseală” nu a apărut până în secolul al XIX-lea, poate nu întâmplător în descendența secularizării aduse de Iluminism și de Revoluția Industrială, care a separat omul de mediul său natural și i-a făcut pe muncitori să îndeplinească sarcini monotone în condiții grele și neplăcute, care au născut o nevoie pentru diverse forme de escapism distractiv.
Înainte de secolul al XIX-lea, cel mai apropiat termen echivalent pentru „plictiseală” era acedia, cunoscut altfel ca păcatul capital al trândăviei. Potrivit lui Toma din Aquino, „acedia” este o „tristețe apăsătoare care atârnă greu asupra minții omului, astfel încât nu vrea să facă nimic”. Evagrie din Pont scria că persoana care suferă de acedie „urăște ceea ce este la îndemână și dorește ceea ce nu are la îndemână”.
În mod tradițional, acedia a fost văzută ca o tristețe apăsătoare legată de domeniul spiritual (…)
Astăzi, datorită dezvoltărilor tehnologice recente, această neliniște a acediei ia formă mișcării fără direcție pe internet. Așadar, problema nu o reprezintă internetul, ci faptul că oamenii sunt plictisiți de viață. Bărbații și femeile încă suferă de pe urma bolii veacului, acedia, care, potrivit lui Aldous Huxley și altora, este specifică modernității. Telefoanele și internetul nu au făcut altceva decât să ne ofere un mijloc mult mai eficient de distracție atunci când suntem plictisiți.
Dar se pare că puterea neliniștii noastre este atât de mare, încât eficiența lor pălește.
de Daniel Lattier
traducere: Contramundum
