ProVita: Decizia CEDO e acum definitivă, dar NU obligă la recunoașterea „căsătoriei” între persoane de același sex

Asociația ProVita a transmis, prin intermediul unui comunicat de presă, că decizia CEDO privind respingerea contestației de recunoaștere a cuplurilor formare din persoane de același sex nu obligă statul român să recunoască căsătoriile între persoane de același sex. Redăm integral comunicatul transmis de ProVita:

CEDO a respins contestația formulată împotriva hotărârii ce obligă statul român să asigure un cadru legal de recunoaștere și protecție a cuplurilor formate din persoane de același sex. Hotărârea a devenit astfel definitivă.

Hotărârea lasă la aprecierea Statului Român alegerea modalității efective de recunoaștere sub aspect juridic a situației de fapt a cuplurilor de același sex. CEDO nu impune reglementarea parteneriatelor civile, ori a vreunei alte forme prestabilite. Detalii la OCDL.

Cu atât mai puțin impune recunoașterea „căsătoriei” între persoane de același sex.

Totodată, Hotărârea Curții nu impune vreun termen în care statul român să recurgă la modificarea legislației.

Lobby-ul homosexual nu a vizat și nu vizează, în fapt, „drepturile homosexualilor” (drepturi care, de altfel, nici nu există enunțate ca atare în niciun tratat și în nicio convenție la care România să fie parte), ci sabotarea și distrugerea instituției căsătoriei, bază a familiei, ambele definite și enunțate ca atare în tratate.

Repetăm ceea ce deja am spus ad nauseam: parteneriatul sau uniunea civilă n-are niciun alt rost decât de a goli de sens juridic căsătoria, de a o copia și a o imita în toate aspectele care țin de conferirea de drepturi (fiscal/locativ/regim al bunurilor etc.). Prin recunoașterea parteneriatului civil ca formă de accedere la viața de familie, acestuia i se vor atașa, mai devreme sau mai târziu, toate celelalte drepturi care li se conferă unei familii întemeiate pe căsătorie, inclusiv „dreptul” la descendență prin adopție sau procreație asistată medical. E o naivitate să ne imaginăm altceva. Jurisprudență pe acest subiect este suficientă.

De altfel, poziția publică a organizațiilor de lobby homosexual este aceea de a formula solicitări maximale, care exced cu mult orice obligație ce i-ar reveni României, urmare a deciziei: cer nu doar simpla reglementare a situației cuplurilor unisex, ci și legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex, extinderea parteneriatului civil la cupluri heterosexuale și, mai mult, un regim juridic minimal cuplurilor care nu optează nici pentru parteneriat, nici pentru căsătorie. Or, niciuna din aceste obligații nu se regăsește în decizia CEDO.

Adoptarea unei atare legislații nivelatoare, nediferențiate nici între tipurile de relații, nici între opțiunile cu privire la regimul juridic, ar avea ca efect distrugerea, prin ducerea în irelevanță, a căsătoriei, care s-ar transforma dintr-o instituție unicat, recunoscută și ocrotită de Constituție și tratatele internaționale, într-o sumă de drepturi și obligații de tip contractual civil, la paritate cu altele.

În mod normal, asemenea pretenții ar trebui considerate un atac la Constituția României și să intre în atenția Serviciului Român de Informații.

Lobby-ul homosexual beneficiază de un grant de aproape 1 milion de Euro din „fonduri norvegiene” pentru promovarea reglementării situației cuplurilor unisex; această organizație ar fi trebuit să fie considerată agent străin, dacă ar fi existat legislația necesară.

Poziția noastră ca organizație civică este radicală și fidelă valorilor noastre, așa cum a fost mereu: nicio alterare a legislației căsătoriei și familiei nu este acceptabilă.

Dacă totuși va fi făcută, orice eventuală modificare legislativă ar trebui adoptată în acord cu valorile culturale, sociale și istorice ale României, nu prin impunerea unui dictat ideologic occidental (pentru că din păcate asta este, un dictat al unor puteri străine de acest neam).

Nu în ultimul rând, repetăm, căsătoria n-a fost niciodată, până la aceste foarte recente interpretări ale unor curți de judecată, altceva decât un mijloc de a crea un cămin stabil și prosper pentru urmași, deci ea este o instituție specific heterosexuală. Căsătoria este un „bun public” în România – și ca atare trebuie apărată de atacurile dușmanilor ei interni și externi.