Și uite-așa am intrat într-o nouă epocă. „Era încălzirii globale s-a încheiat, a sosit epoca fierberii globale”, a decretat șeful ONU António Guterres… Este greu de știut ce este mai rău: orgoliul și aroganța acestui oficial globalist care își imaginează că are dreptul să declare începutul unei epoci cu totul noi sau complianța servilă a elitelor mass-media care au dat trâmbiță imediat acestui edict dement despre apropiata moarte fierbinte a Pământului. „Era fierberii globale a sosit și e terifiantă!”, scria prima pagină a The Guardian, de parcă cuvântul lui Guterres ar fi Evanghelie, fiecare rostire a lui un adevăr divin. Așa că e nevoie să aruncăm de urgență apele răcoritoare ale rațiunii peste această vorbă deliranta despre o planetă „în fierbere”.
Guterres și-a publicat bula neo-papală despre fierberea lumii noastre ca răspuns la valurile de căldură care au lovit unele țări în ultimele două săptămâni. „Schimbările climatice sunt aici [și] sunt terifiante”, a spus el. Vedem „familii fugind de flăcări [și] muncitori prăbușindu-se într-o căldură dogoritoare” și „este doar începutul”, a spus el, făcându-se întruparea unui propovăduitor zăltat al apocalipsei imediate. De fapt, uitați de „schimbările climatice”, a spus el. Uitați și de „încălzirea globală”. Ceea ce asistăm este „o fierbere”. Totul ne aduce în minte Cartea lui Iov, care avertizează că monstrul Leviathan va face ca mările să „fiarbă ca un ceaun”. Leviathan e iar aici, doar că acum îi spunem schimbări climatice.
Viteza obedientă cu care mass-media a transformat porunca lui Guterres în știre de prima pagină a fost extraordinară. Toți s-au comportat mai puțin ca reporteri și mai mult ca scribii sclavi ai acestui zeu secular și ai viziunilor lui delirante. „Lumea intră în „era fierberii globale”, a țipat Independent, și „știm cine este responsabil”. Fără premii pentru a ghici cine este acela. Sunteți tu, eu și restul speciilor noastre plictisitoare. Întotdeauna noi suntem. „Planeta fierbe”, a declarat cu brio un titlu, confirmând că fraza înfricoșătoare a lui Guterres, linia sa propagandistică, fără îndoială, întocmită cu ajutorul maeștrilor în comunicare într-o clădire a ONU, este deja botezată drept ”fapt”.
Aproape instantaneu, instituțiile media au început să țină cititorilor prelegeri despre cum ar putea ajuta la oprirea viitoarei evaporări a planetei noastre. SBS din Australia ne-a sfătuit să „reducem consumul de carne”, să „nu mai conducem mașini” și să „reducem zborurile”. Pe scurt, opriți toate chestiile distractive; faceți sacrificii pentru a potoli zeii furioși ai naturii. Chiar și autoproclamații radicali s-au făcut purtători ai predicii medievale a ONU. Novara Media a acceptat instantaneu „fierberea globală” drept o metaforă potrivită pentru impactul incendiar pe care l-a avut umanitatea pe Pământ. Zgârii un pic suprafața unui marxist în zilele noastre și găsești un malthusian.
Nu putem avea măcar un pic de gândire critică asupra ideii de „fierbere globală”? Primul lucru pe care ar trebui să-l remarce o minte rațională este că fierberea apare atunci când lichidul se transformă în vapori. Îmi pare rău că sunt pedant, dar cred că sensul cuvintelor este important. Chiar crede cineva că planeta noastră este acum atât de fierbinte încât lacurile, râurile și mările vor începe în curând să se evapore? Dacă nu crezi asta – și nu ar trebui, pentru că este o prostie – atunci nu ar folosi o expresie precum „fierberea globală”. Într-adevăr, un profesor de fizică climatică l-a mustrat pe Guterres, bineînțeles, pentru că a început să „se îndepărteze de dovezile științifice subiacente”. Într-adevăr. Pământul nu fierbe și nu ar trebui să spunem că o face.
Există și alte motive pentru a fi sceptici față de isteria clocotită. Da, vremea este caldă în anumite părți ale Europei, dar au existat multe valuri de căldură de-a lungul istoriei, cu mult înainte de apariția industriei. Apoi, guvernul grec spune că cele mai multe dintre cele 667 de incendii pe care le-a experimentat în ultimele două săptămâni de transpirație au fost declanșate „de mâna omului”. Așadar, acele flăcări feroce descrise cu bucurie de elitele noastre verzi drept ”pedeapsa Mamei Natură asupra omenirii” au fost în principal opera piromanilor. Apoi mai este faptul că vremea rece ucide mult mai mulți oameni decât vremea caldă. Vor fi descrise de Guterres și apostolii săi lunile reci de iarnă, în care mulți bătrâni vor pieri, drept un îngheț global, o nouă eră glaciară? Desigur că nu. Nu există aici un punctaj de propagandă, nu există oportunități de atac asupra modernității, în frica de vreme rece.
Să fim clari: „fierberea globală” nu este o expresie factuală sau științifică. Mai degrabă, reprezintă încă o nouă intensificare a politicii ecologice a fricii. Este cea mai recentă adăugare la dicționarul deja gros de spaimă ecologică. Inflația economică nu este singura problemă cu care ne confruntăm astăzi – există și o inflație a amenințărilor. În special catastrofismul schimbărilor climatice este umflat aproape săptămânal. Acesta este motivul pentru care am trecut de la schimbările climatice la criza climatică, iar apoi la urgența climatică. Și de aceea trecem acum de la încălzirea globală la fierberea globală. Limbajul este folosit pentru a teroriza masele, pentru a ne scăpa din presupusa noastră răceală apatică cu privire la problema schimbărilor climatice și pentru a ne forța să fim de acord cu elitele nervoase că sfârșitul este într-adevăr aproape și că este vina noastră.
După cum scria Washington Post în reflectarea edictului „fierberea globală”, superlativele apocaliptice pot fi „utile pentru a sublinia importanța [această] problemă”. Aceasta este o tactică familiară a eco-propagandiștilor. În urmă cu câțiva ani, Extinction Rebellion a protestat în fața birourilor New York Times pentru a face presiuni asupra acestuia pentru a renunța la expresia pasivă „schimbarea climatică”, în detrimentul „urgenței climatice” care induce panică. „Experții lingvistici” au aplaudat adoptarea de către mass-media a limbajului catastrofic, deoarece terminologia aparent agitată poate ajuta la „transmiterea către public a unui sentiment al unei o amenințări din ce în ce mai iminente”. Ei încearcă să ne manipuleze. Folosesc gramatica Armaghedonului pentru a ne convinge să ne conformăm narațiunii verzi și cerințelor sale de sacrificiu în viața de zi cu zi. Așa cum susțin în noua mea carte, ”Manifestul unui eretic”, ei vor „să ne forțeze să devenim apocaliptici, făcându-ne să ne gândim mai puțin la ”schimbări climatice” și mai mult la haosul climatic, dezastrul climatic, ba chiar la apocalipsa climatică”.
Este imperativ să rezistăm acestui autoritarism lingvistic. „Fierberea globală” nu este doar o expresie ridicolă, ci este și o insultă la adresa adevărului, a rațiunii și a noastră. Faptul că o astfel de expresie post-științifică, isterică a fost folosită în mod real de ONU, de grupul de activiști și de elitele mass-media este o reamintire a faptului că ei ne văd pe noi, restul, oamenii mărunți, ca pe niște creaturi maleabile care trebuie conduse în această direcție prin cuvinte înfricoșătoare și avertismente despre un viitor infernal. O mânie fierbinte este ce ar trebui să o simțim, pentru această cruciadă arogantă a manipulării emoționale.
de Brendan O’ Neill
Traducere Reactionarii de la https://www.spiked-online.com/2023/07/31/global-boiling-dont-be-ridiculous/
