Opriți masacrul inocenților! Măcar în Săptămâna Patimilor. Sărbătoriți Învierea, Viața, nu Paștele!

Autor: Florin Dobrescu

Toate comunitățile de crescători de animale, încă din cele mai vechi timpuri, deci cu mii de ani înainte de creștinism, primăvara sacrificau mieii și iezii de parte masculină. Rațiunea nu e una religioasa, ci strict economică. Primăvara se nasc puii acestor ierbivore domestice. Dar, ca în orice întreprindere agricolă profilată pe cresterea animalelor, exemplarele de parte barbatească, așadar cele care nu dau lapte și nu fată alți pui, neaducând deci profit, sunt eliminate, sacrificate, iar carnea este valorificată.

Sacrificarea mieilor pentru a fi mâncați la masa de Paști nu are nici o legătură cu creștinismul.

Din păcate, orice crescător de animale urmărește, în primul rând sau exclusiv chiar, profitul, eliminând acești pui de parte masculină care în accepția lui îi vor aduce doar costuri (hrană, adăpost).. Și mieii, respectiv iezii, sunt sacrificați încă de când sunt mici, foarte mici. Așadar, la toate popoarele de păstori, aceasta s-a întâmplat dintotdeauna primăvara.

În antichitate, toate popoarele, fără excepție, au dat o conotație religioasa acestei chestiuni. Pentru că asa e natura umană, caută să acorde conotații sau justificări de ordin divin oricărei acțiuni din viata comunității, oricât de mercantilă ar fi ea în fond. Toate religiile precreștine legau acest masacru sezonier de practicile dedicate zeităților respective, mai ales ca în toate aceste religii se aduceau jertfe animaliere. Religia iudaică a Vechiului Testament nu a făcut nici ea excepție, iar sacrificarea mieilor a fost mai târziu legată, cu sau fără fundament istoric, de mitul exodului poporului evreu din Egipt.

Venirea lui Iisus a abolit însă toate jertfele animale. De la Iisus încoace, nu mai există decât o singură jertfă. El nu a așteptat să se ucidă viețuitoare neprihănite pentru cultul Săi, ci s-a dat pe El Însuși jertfă. Hertfă la care avem acces săptămânal, prin celebrarea Sfintei Liturghii. Pâinea și vinul care se preschimbă în Trupul și Sângele Său, pe masa altarului, aceasta e unica, sublima jertfă care nu mai aduce nici unui suflet vreo suferință.

Restul este gastronomie. Dar, fiind oameni, nu facem excepție de la a acorda semnificații divine, religioase, până și gastronomiei.

Dar ați văzut măcar o dată cum sunt luați copiii aceia cei mai puri, la fel de puri ca pruncii speciei noastre, de la căldura ugerului mamelor lor, care și ele se tânguie jalnic la plânsul nevinovat al mieilor? Ați văzut în ochii mieilor groaza aceea fără limite și fără scăpare, atunci când sunt apucați de mâini brutale și murdare, cum își fac necesitățile fiziologice de frică, cum țipă de spaimă amestecată cu durere atunci când văd cu ochii lor uciderea celorlalți confrați, amplificându-le nesfârșit groazaȚ I-ați privit cum nu mai au nici măcar puterea sa zbiere când trupușoarele lor firave sunt înjunghiate? V-ați uitat în ochii aceia care până mai nainte erau vii, cum privesc în gol, calzi încă, umezi încă, și cu groaza rămasă întipărită în ei, pe un craniu jupuit de piele?

Eu am văzut, nu odată, acest spectacol, în anii de după 1990, când conaționalii, mei refractari la civilizație și spirit urban ori igienă, organizau în târgul improvizat pe malul Lacului Văcărești, în săptămâna dinaintea Paștelui, un adevărat carnaval al morții, al groazei și al sângelui întins pe caldarâm, pe mâinile ucigașilor și ale cumpărătorilor. O orgie a cruzimii, a uciderii colective a însăși simbolului ale de Hristos pentru propria Lui neprihănire, organizată, ca un ritual păgân, exact în aceeași săptămână în care celebrăm suferințele Mântuitorului, ale Creatorului întregii naturi, întrupat în firea noastră înclinată spre ucidere și cruzime. În săptămâna aceea în care altminteri mergem, cu măști pioase pe chipurile fățarnice, la slujbele Deniilor.

Și odată ce am văzut această realitate, chiar dacă, de complezență am servit la masa de Paști preparate de miel, am facut-o cu inima strânsă și mi-au stat bucatele în gât. Nu știu care sunt calculele antreprenoriale ale crescătorilor de animale, de la ciobanii fără prea multă carte și până la fermierii cu management modern. Dar cred ca în toate acțiunile noastre ar trebui să respectăm viața, natura creată de Dumnezeu, și să dam oricărei ființe măcar posibilitatea de a ajunge la maturitate.

Iar de nu se poate altfel, cred ca tocmai de Paști, de Învierea Domnului de fapt (căci nu agreez în mod deosebit terminologia runei religii revolute, pe care Hristos a împlinit-o în sublimul Iubirii semănate de El), ar trebui măcar atunci să NU mâncăm miel. Să oprim măcar în aceste săptămâni și zile sacre măcelul acesta al noilor născuți care, repet ceea ce spuneam mai sus, se practică de când există păstori pe pământ, adică de mii de ani, neavând nici o legătură cu creștinismul. Și să dăm răgaz Vieții să răsufle o clipă, să punem pauză la suferința pe care noi, specia umană, o aducem neîncetat naturii și celorlalte specii.

În aceste zile, ma regăsesc poate mai mult ca oricând în concepția Sfântului Francisc de Asissi, un sfânt drag mie, pe care și părintele Arsenie Boca l-a pictat (cu aureolă!) în biserica de la Drăgănescu, și care spune ca toate ființele, indiferent de specie, sunt frați ai noștri pe acest pământ…

Am fi mai fericiți și noi, și ființele nevinovate salvate, dar și Hristos cred că ar tresălta de bucurie în Cer, dacă am mânca verdețuri, ouă și brânză, la masa Sărbătorii Învierii. Isus înseamnă Viață, nu moarte, nu sacrificii inepte, nu mâncare grasă și aducătoare de moarte în trupurile noastre.

Celebrați deci Învierea nu Paștele sacrificiilor iudaice sau păgâne!

(Notă: Printre altele, există studii științifice care au demonstrat că există anumite toxine în carnea de miel, care nu se găsesc în cea de oaie matură, toxine care și ele contribuie la dezvoltarea unor afecțiuni cronice ale organismului. De altfel, fiecare animal ucis, și asta este încă o chestiune demonstrată științific, în momentul morții sale violente secretă anumite substanțe generate de groaza de moarte, toxine ce le ingurgităm apoi, fericiți și inconștienți, spre îmbolnăvirea organismelor noastre. Dr Chiriĺă, pe baza studiilor multor specialiști, face o legătură directă între frecvența apariției cancerului și consumul de carne. Dar despre asta, intr-un material viitor).