Reacții la schimbarea numelui Liceului Mircea Vulcănescu
Marius Oprea, istoric, editorialist:
Prostia și răzbunarea fac casă bună. Cel puțin atît am tras ca învățămînt, din odiseea numelui liceului Mircea Vulcănescu din București. O poveste tristă, despre răzbunare împotriva unui om care, ca lecție esențială de viață, a lăsat generațiilor următoare îndemnul, devenit principiu de viață pentru cei ce au trecut prin suferința temnițelor comuniste, ”să nu ne răzbunați”. Și urmașii torționarilor s-au răzbunat, pentru acest îndem care a modelat generații, tocmai pe el. Din ură, la care nu pot renunța – face parte din ființa lor. „
Sorin Lavric, scriitor, senator al României
„Din literele numelui lui Băluță se prelinge dîra alunecoasă a spiritului felonic. Insul este un trădător sadea, genul de serv în a cărui minte plecarea spinării în fața lui Alexandru Florian a prins rădăcini adînci.
Să anunți cu bucurie scoaterea lui Vulcănescu de pe frontispiciul unui liceu e semn izbitor de atrofie morală.
Veninul plin de bucurie din sufletul lui Băluță e amoral. El gîndește logic, pragmatic și oportunist: a calculat bine ca să doarmă pe moale. Dar să nu-și facă iluzii: un cariu tenace îi va roade conștiința amorală în fiecare noapte, fiindcă gestul lui trădează o gravă lacună spirituală.
Amoral fiind, spiritul lui Băluță este antiromânesc și anticreștin.
Vulcănescu a murit ca un martir, iar Băluță va trăi în puf, precum o veritabilă Iudă.”
