În această dimineață s-au împlinit 15 ani de când camarazii și prietenii și-au luat rămas bun de la cel ce a fost și va rămâne camaradul nostru Constantin Tănăsescu. Pe 17 martie 2008, într-o dimineață însorită de mărțișor, când în grădina sa florile pe care le îndrăgea atât de mult se desfăceau, sufletul său bun și chinuit pleca spre cele veșnice.
Nea Tică, așa cum îi spuneau apropiații, s-a născut la 28 ianuarie 1921 într-un cartier ce se forma atunci, prin parcelare, în “Câmpul Veseliei” (zona Filaret-Ferentari), de la periferia Bucureștiului.
regimului dictatorial al Regelui Carol II, ziua mergând la serviciu, pentru a nu intra în vizorul autorităților polițienești.Arestarea și anchetarea brutală, în 1948, a unei tinere ce avea funcția de curieră a grupării de rezistență, face să cadă întreaga structură. Într-o singură noapte sunt arestați de Securitate toți membrii structurii. 
Constantin Tănăsescu este anchetat personal de călăul bolșevic Alexandru Nicolski (numele real, cu care venise din URSS, era Boris Grunberg). Tănăsescu este condamnat la 15 ani de detenție grea, din cauza unor circumstanțe agravante: cu două zile înaintea arestării dezgropase și curățase un revolver pe care îl ținuse ascuns timp de 7 ani.
Urmează calvarul cunoscut de toți deținuții politici anticomuniști, trecând prin mai multe închisori: Jilava, Aiud, Gherla, Văcărești.
ajutor alimentar era de multe ori salvator pentru acei oameni uciși prin înfometare. S-a remarcat de asemenea, la Gherla, unde a refuzat reeducarea comunistă, și prin faptul că, în timpul lucrului la fabrică, stătea ore întregi peste program, ajustând piesele realizate prost de deținutii mai tineri, pentru a evita pedepsirea acestora prin închidere la “neagra” ori prin tăierea și asa insuficientelor rații alimentare zilnice.Se încadrează ca muncitor la diferite întreprinderi bucureștene, iar apoi ca maistru electrician la uzina Metalica.
După nenumarate cereri adresate autorităților locale pentru primirea unui spațiu cât de mic în vederea desfașurării activității, cereri “onorate” cu refuzuri sau lipsa de răspuns, un grup de inițiativă0 alcatuit din Constantin Iulian, Tică Tănăsescu, Nicu Mazare, Virgil Velescu, Corneliu Suliman, Mișu Dumitrescu, Costache și Getta Anghelescu, Emanoil Paraschivaș, dr. Niculina Marinescu, Mitică Comșa, Nicu Bardac s.a., pornește la ridicarea unui sediu al PPP prin propriile forțe, prin donațiile membrilor și muncă voluntară. În această bătălie, Costică Tanasescu a avut un rol esențial, donând organizației terenul pe care s-a ridicat ulterior impunatorul Sediu Central al PPP. Astăzi, în imobilul ridicat pe terenul lui Constantin Tănăsescu se află sediul Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, înfiinţată de camarazii săi de luptă.
Nu a existat în PPP campanie la care camaradul Tănăsescu să nu aibă un aport deosebit.
Deși viața iî rezervase foarte multă suferință, era dominat permanent de dragoste, pe care o revărsa asupra celor din jur. Plin de dăruire, era mereu prezent cu ajutorul său acolo unde era nevoie. În ciuda sobrietății ce-l caracteriza, era stăpânit de un spirit tineresc. Participa laolaltă cu tinerii camarazi, deopotrivă, atât la acțiunile organizate, cât și la nunți, botezuri ori alte prilejuri de bucurie. De aceea nea Tică activa în Organizația București în cadrul unui grup constituit aproape în totalitate din tineri.
Modest și plin de dragoste, așa s-a stins în zorii unei zile de primavară, după o scurtă suferință, în Spitalul “Victor Babeș” din București. Ne-a fost, tuturor, camarad, frate și bunic, exemplu de onestitate, eroism, modestie, spirit de disciplină și dăruire pentru aproapele, pentru cauza neamului românesc.
Dumnezeu să-l odihnească în pace! În veci pomenirea lui!
Constantin Tanasescu: Prezent!
Dumnezeu sa-l ierte pe acest facator de bine.
Cu profundă recunoștință.