Cum au preluat ONU, Forumul Economic Mondial și G20 rolul de „administratori” ai lumii

În luna mai, Dr. Jacob Nordangård a susținut o prezentare despre originea și istoria Forumului Economic Mondial („WEF”) și despre modul în care acesta a devenit un vehicul important pentru remodelarea tehnocratică a umanității. El a abordat, de asemenea, conglomeratul globalist Rockefeller și toate celelalte instituții care au corupt lumea noastră. El a explicat narațiunea Covid-19, agenda privind schimbările climatice și multe altele. „O pierdere catastrofală a libertăților noastre va avea loc dacă oamenii nu înțeleg ce se întâmplă și de ce”, își începe Nordangard prelegerea, care poate fi consultată pe publicația The Expose.

Jacob Nordangård este un cercetător independent și autor suedez care a studiat și a scris despre complexitatea politicii mondiale, guvernarea mondială și crearea de probleme și soluții.  El a scris cinci cărți despre agenda globală și jocul de putere.  La sfârșitul anului 2019, a publicat o carte intitulată „Rockefeller: Controlling the Game”.

În cadrul Convenției Northern Light, care a avut loc în Suedia în mai 2022, Nordangård a susținut o prezentare despre istoria și obiectivele WEF și despre modul în care acestea au devenit principalul vehicul pentru transformarea planetei și a umanității. Aceasta se referă la obiectivul lor de a construi un „creier mondial” tehnocratic, cu o umanitate digitalizată, supravegheată și gestionată de inteligența artificială. Înregistrarea video a prezentării sale este încorporată la sfârșitul acestui articol.  Textul care urmează este extras din prezentarea sa: 

„Conspirația a ieșit la iveală”, și-a început Nordangård prezentarea.

Universitatea Harvard a fost un focar pentru crearea WEF, iar profesorul Huntington, profesor de lungă durată la Universitatea Harvard, a fost un insider și foarte implicat în politica de putere.  Așadar, profesorul Huntington știa despre ce vorbește, a explicat Nordangård.  Prof. Huntington a spus:

„Gașca de la Davos nu prea are nevoie de loialitate națională, vede granițele naționale ca pe niște obstacole care, din fericire, sunt pe cale de dispariție și vede guvernele naționale ca pe niște reziduuri ale trecutului a căror singură funcție utilă este de a facilita operațiunile globale ale elitei” – Profesorul Samuel P. Huntington

Nelson Rockefeller a inițiat în 1956 Proiectul de studii speciale, un proiect care urmărea să abordeze problemele momentului și modul de rezolvare a acestora.  Obiectivul declarat al acestui proiect a fost acela de a contura o nouă ordine mondială în toate dimensiunile sale: spirituală, economică, politică și socială. Aceștia au identificat știința și tehnologia ca fiind esențiale pentru promovarea cursului lor internaționalist și au identificat sănătatea globală și schimbările climatice ca fiind deosebit de interesante, deoarece aceste probleme se întind dincolo de granițele națiunilor.

Nelson avea ambiții prezidențiale și, în încercarea de a face din acest lucru o realitate, a alcătuit un plan.  Henry Kissinger a fost ales special pentru a gestiona proiectul.  Kissinger fusese implicat anterior într-un grup de studiu privind armele nucleare în cadrul Consiliului pentru Relații Externe, împreună cu fratele lui Nelson, David, bancher la Chase Manhattan Bank.  David fusese director al Consiliului pentru Relații Externe din 1949 și a făcut parte din Consiliul de Supraveghere al Harvard și a fost președintele acestuia între 1966 și 1968.  Kissinger a devenit un partener loial intereselor familiei Rockefeller și i-a servit de atunci.

Rockefellerii au avut un rol esențial în crearea Organizației Națiunilor Unite („ONU”) în 1946. „Ei privesc ONU ca pe propriul lor mic club sau organizație”, a declarat Nordangård.

Kissinger a fost, de asemenea, director al Seminarului Internațional de la Harvard și a înființat Centrul pentru Relații Internaționale în 1958.  Seminarul a avut ca scop stabilirea unei mai bune înțelegeri în cadrul unui grup select de persoane care vor ocupa funcții de conducere de top în țările lor în anii următori.  „Seminarul a fost finanțat de fundațiile Ford și Rockefeller și, după cum s-a aflat ulterior, de CIA”, a declarat Nordangård.  „Unul dintre liderii viitorului care a intrat sub influența lui Kissinger a fost Klaus Schwab.”

În 1970, Schwab a fondat în Elveția Forumul European de Management, predecesorul WEF.  Acest forum urma să organizeze întâlniri cu managementul de vârf din întreprinderi și să răspândească noile tehnici de management în rândul europenilor.  La reuniunea sa inaugurală, Schwab i-a invitat pe Kenneth Galbraith și Herman Kahn, doi academicieni implicați în Seminarul Internațional de la Harvard, pe Otto van Habsburg, celebru pentru uniunea pan-europeană/planul Kalergi, și pe Dame Barbara Ward de la Universitatea Columbia, un economist britanic care a devenit unul dintre primii promotori ai dezvoltării durabile.

Ward a scris o carte intitulată „Only one Earth: Îngrijirea și întreținerea unei planete mici”, care a servit drept cadru pentru Conferința ONU privind mediul uman, desfășurată la Stockholm în 1972.  Ea a lucrat împreună cu Maurice Strong pentru a convinge națiunile în curs de dezvoltare să accepte agenda.  Amândoi erau membri ai Clubului de la Roma și strâns legați de interesele lui Rockefeller.

În cadrul unei reuniuni din 1973, președintele Clubului de la Roma, Aurelio Peccei, a vorbit despre un raport intitulat „The Limits to Growth and the World Problematique”.  „Din cauza stresului provocat de creșterea populației și de utilizarea nesustenabilă a resurselor, s-a ajuns la concluzia că planeta are nevoie de un management global pentru a avea grijă de ea”, a spus Peccei.  Această ideologie s-a regăsit în manifestul de la Davos, iar WEF a decis că „elitele” lumii vor prelua rolul de administratori ai planetei.

În 1973, David Rockefeller a fondat Comisia Trilaterală pentru a promova aspirațiile de gestionare globală a planetei.  Comisia a cerut o nouă ordine economică internațională pentru a „gestiona mai bine lumea”.  În 1974, ambasadorul american Richard Gardner, care fusese consultant al Proiectului de studii speciale al lui Rockefeller, a scris un articol în revista Foreign Relations despre planul Comisiei:

Pe scurt, „casa ordinii mondiale” va trebui să fie construită de jos în sus, mai degrabă decât de sus în jos. Va arăta ca o mare „confuzie care explodează și bâzâie„… dar ocolind suveranitatea națională, erodând-o bucată cu bucată, va realiza mult mai mult decât un atac frontal de modă veche.

În 1975, World Future Society a organizat o conferință intitulată „Criză și oportunitate: Următorii 25 de ani”.  La acea vreme, vicepreședintele era Nelson Rockefeller.  În cadrul conferinței, s-a discutat despre posibilitățile de creare a unei noi civilizații mondiale tehnocratice și despre modul în care aceasta ar putea fi realizată.  Futuristul Warren Wager a spus: „Nu există un moment mai bun pentru a implementa schimbări radicale decât după o catastrofă mondială”.

În 1987, Forumul European de Management și-a schimbat numele în Forumul Economic Mondial. În cadrul reuniunii anuale, Strong a vorbit despre dezvoltarea durabilă și încălzirea globală. Într-o fotografie de la această reuniune, alături de Strong se află scriitorul științific Joël de Rosnay, consilier special al prim-ministrului din Mauritius, cunoscut pentru conceptul „Soon Beyond” – un superorganism sau creier planetar format din oameni, națiuni, mașini, ecosisteme și rețele.  Un organism cibernetic pe care WEF a dorit să îl aducă la viață.

Strong și prim-ministrul norvegian Gro Harlem Brundtland, ambii membri ai Comisiei Trilaterale, au elaborat un raport „Viitorul nostru comun”, cunoscut și sub numele de Raportul Brundtland.  Acesta a fost publicat de ONU în 1987 și a definit conceptul de dezvoltare durabilă.  Includerea schimbărilor climatice în raport a fost inițiată și finanțată de Fundația Rockefeller Brothers.  Acest raport a făcut parte din Summitul de la Rio din 1992.  În cadrul Summitului de la Rio, s-a decis implementarea Agendei pentru secolul XXI – Agenda 21.  Motto-ul summitului a fost „în mâinile noastre”.

După acest summit, a luat naștere Comisia Earthshot. Fiul lui Nelson, Steven Rockefeller, a devenit coordonatorul proiectelor.  Steven a finanțat elaborarea unor scenarii, conduse de Paul Raskin.  Raskin a făcut parte din Comisia Earthshot și a fost membru al Clubului de la Roma.  În 2002, aceștia au lansat o carte intitulată „The Great Transition” (Marea tranziție). „Ei au presupus că o criză generală pentru o transformare necesară ar putea fi declanșată de o pandemie fără precedent. Scopul final era realizarea unei uniuni mondiale, cu un tribunal mondial și o autoritate mondială de reglementare”, a declarat Nordangård.

În 1992, Schwab și WEF au inițiat programul Young Global Leaders of Tomorrow.  În 2004, acest program s-a transformat în Young Global Leaders.  Mai mult de 4.000 de lideri au trecut prin acest program sau sunt în prezent în acest program. Fundația Pharos din Nordangård, în colaborare cu Institutul Malone, a întocmit o listă cuprinzătoare a persoanelor care au trecut prin programele WEF Young Global, citiți mai multe AICI.

În 2005, Young Global Leaders a demarat Inițiativa 2020, care a fost redenumită ulterior Inițiativa 2013.  Scopul a fost acela de a utiliza scenarii și exerciții pentru a formula o viziune comună pentru 2020 și de a crea grupuri de lucru pentru a avansa spre viziunea lor.

În 2006, WEF a publicat primul Raport privind riscurile globale. Acesta a afirmat că riscul unei pandemii de gripă era o temă dominantă în conversația globală privind riscurile și că dezinformarea și o infodemie ar putea duce la o prăbușire a încrederii.  Tot în 2006, Rand Corporation, un grup de reflecție militară, a publicat un raport intitulat „Revoluția tehnologică globală 2020”.  Acesta a prezis că, până în 2020, cipurile de identificare vor fi folosite pentru a urmări produsele și persoanele.

Criza financiară globală din 2008 a devenit declanșatorul pentru remodelarea sistemului, a declarat Nordangård.  În mijlocul crizei, WEF a organizat primul său summit privind agenda globală. „Scopul a fost acela de a reproiecta sistemul internațional în funcție de nevoile secolului XXI.  Lumea avea nevoie, potrivit lui Schwab, de o relansare fundamentală.  Aceasta a dat naștere unui Global Brain Trust.”  Unde am mai auzit acest cuvânt?  Proiectul de studii speciale Rockefeller.

Unul dintre cele 70 de grupuri de reflecție ale consiliului global de la reuniunea WEF din 2008 a fost Consiliul Agendei globale privind pandemiile.  Reuniunea anuală a WEF din 2009 a dat naștere Inițiativei de reproiectare globală, formată din consiliile agendei globale nou înființate.

Consiliul agendei globale privind viitorul guvernelor a concluzionat în rapoartele sale că sistemul actual prezintă patru lacune în materie de guvernanță: lipsa de încredere, lipsa de stimulente, lipsa de ordine instituțională și lipsa de timp. Guvernele erau în pericol de a deveni irelevante.  Soluția a fost un plan marțial digital cu e-guvernări care să se implice cu cetățenii.

În 2009, la summitul G20 de la Londra, președintele Consiliului European, Herman van Rompuy, a declarat că 2009 a fost primul an de guvernanță globală, odată cu înființarea G20 în mijlocul crizei financiare.  G20 înlocuiește G7 și G8 și depune eforturi pentru a stabili o nouă ordine economică internațională.

În 2010, Fundația Rockefeller a publicat raportul „Scenarii pentru viitorul tehnologiei și al dezvoltării internaționale”. Unul dintre scenarii, Lock Step, a discutat posibilitatea unei pandemii grave, a unui atac al hackerilor, a unui război cibernetic și a unei penurii de resurse.

În 2011, WEF a inițiat Comunitatea Global Shapers. De atunci, aceasta a ajuns la 479 de hub-uri din întreaga lume, cu 14 000 de membri.

În 2015, WEF s-a transformat într-o organizație internațională de parteneriat public-privat și era pregătită pentru un nou rol mai activ în modelarea viitorului. Tot în 2015, a fost publicată Agenda 2030 a ONU, cu 17 obiective globale.

În cadrul reuniunii anuale a WEF din 2016, Schwab a anunțat cea de-a patra revoluție industrială. Acesta este un plan de remodelare totală a planetei și a umanității cu ajutorul tehnologiei digitale, al inteligenței artificiale, al roboților, al îmbunătățirilor neurotehnologice ale creierului și al supravegherii din spațiu.

În iunie 2019, WEF a semnat un parteneriat oficial cu ONU pentru a executa acest program. WEF s-a angajat să finanțeze Agenda 2030 și să lucreze cu domenii precum schimbările climatice, sănătatea, cooperarea digitală, genul și educația.  În același an, G20 a introdus conceptul de Societate 5.0, făcând legătura între Agenda 2030 a ONU și cea de-a patra revoluție industrială a WEF. ONU, WEF și G20 formează troica, grupul de decizie, al guvernanței globale. „Acesta este managementul de sus în jos al planetei, al managerilor„, a spus Nordangård.

În septembrie 2019, ONU a inițiat „deceniul de acțiune”, planul era pe cale să fie pus în aplicare.  În octombrie 2019, a avut loc exercițiul Evenimentul 201.  La 11 martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății a declarat o urgență sanitară globală. Aceasta a declanșat o reacție în lanț care semăna foarte mult cu scenariul Lock Step al Fundației Rockefeller din 2010.  Trei luni mai târziu, Schwab a anunțat că lumea are nevoie de o „mare resetare”.  Declarația a fost reluată de secretarul general al ONU, António Guterres. „Forumul Economic Mondial și Națiunile Unite aveau rețeta pregătită. Grupul de lucru care modelează viitorul sănătății era în pregătire încă din 2016″, a declarat Nordangård.

Nordangård își încheie prezentarea arătând ce urmează să se întâmple conform planurilor lor. „Dar viitorul nu este scris în piatră. Iar acum că aceste planuri sunt la lumină, eu spun că este timpul ca noi, ca oameni, să ne unim și să spunem nu acestor fantezii transumane și gestionării științifice a planetei și să modelăm viitorul pe care ni-l dorim ca oameni.”

sursa: ActiveNews