Radu CIUCEANU a plecat la DOMNUL. Testamentul său: CANONIZAȚI SFINȚII ÎNCHISORILOR!

Profesorul Radu Ciuceanu, fost deținut politic timp de 16 ani, fondator al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului și membru de Onoare al Academiei Române, a plecat la Ceruri luni dimineață de 12 septembrie 2022, la Odovania praznicului Nașterii Domnului.

S-a născut la 16 aprilie 1928 în Gai, o suburbie a Aradului. A urmat Colegiul „Carol I” din Craiova, pe care l-a absolvit în 1947, după care s-a înscris la Facultatea de Medicină. În același an a inițiat și condus o organizație anticomunistă afiliată la Mișcarea Națională de Rezistență din Oltenia condusă de generalul Iancu Carlaonț. A fost arestat la 22 septembrie 1948 ca student și, după ce a fost anchetat de Securitate, Procuratură și NKVD, a fost condamnat de Tribunalul Militar Craiova la 15 ani temniță grea pentru „crimă de uneltire împotriva ordinii sociale”. A executat pedeapsa în închisorile Craiova, Pitești, Jilava, Târgșor, Gherla, Dej, Jilava, Văcărești, Poarta Albă.

În închisoarea Pitești a cunoscut temuta reeducare, fiind torturat în primul mare lot de victime. A încercat să riposteze, dar a fost repede anihilat. Pentru că la întocmirea formalităților s-a declarat elev, în 1950 a fost transferat la penitenciarul Târgșor, unde deși primise ordin să nu vorbească despre ce se întâmpla la Pitești, i-a prevenit pe deținuții de acolo. Ulterior în închisoarea Gherla a fost din nou supus torturilor.

     A fost eliberat la 18 septembrie 1963, însă a rămas în atenția Securității, mai ales că a continuat să aibă o atitudine ostilă regimului. Până în 1965 nu a primit drept de lucru și buletin de identitate. Din toamna lui 1965 s-a angajat la Institutul de Studii și Proiectări pentru Îmbunătățiri Funciare, iar ulterior a lucrat ca fotograf la Cooperativa Arta Fotografică. În 1966 a fost acceptat ca student la Facultatea de Istorie a Universității București, pe care a absolvit-o în 1970.

A lucrat ca arheolog la Institutul de Arheologie (1970-1975) și mai târziu la Muzeul Național de Istorie și Arheologie al Municipiului București (1975-1989).

A redactat, în clandestinitate, împreună cu Daniel Barbu și Octavian Roske, studiile Condiția monumentului sub regimul comunist și Va supraviețui Bucureștiul până în 1984?, difuzate la Radio Europa Liberă în 1981 și 1985.

În 1990 a fost unul dintre fondatorii Asociației Foștilor Deținuți Politici din România.

Între februarie și mai 1990 a fost membru în Biroul executiv al CPUN. A fost deputat din partea Partidului Național Liberal (1990-1992) și a ocupat funcția de vicepreședinte al Camerei Deputaților (1990-1992). În 2000 a fost ales din nou deputat, de data aceasta din partea Partidului România Mare. A fost președintele al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor și corupției din Camera Deputaților (1990, 2000 și 2004).

Radu Ciuceanu este primul autor al unei legi privind înființarea CNSAS, odată cu proiectul de lege de creare a unor Comisii parlamentare de control a serviciilor de informații, la 21 aprilie 1992.

În 1993 a fondat Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, sub egida Academiei Române, și de atunci a fost director al acestuia. A fost, de asemenea, membru fondator și editor al revistei Arhivele totalitarismului, iar în 1998 și-a luat doctoratul în istorie.

A publicat numeroase volume științifice, cu caracter memorialistic, culegeri de documente, precum și foarte multe studii și articole.

Pentru întreaga sa activitate, în 2002 a fost decorat cu Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.

În 2019 a devenit membru corespondent al Academiei Romane.

Câteva rânduri din volumul pe care l-a publicat în 2001, Regimul penitenciar din România 1940-1962, sunt emblematice pentru întreg efortul pe care l-a depus după 1990, și mai ales după înființarea Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului în 1993: „Pentru ei toți care au purtat fiarele pe picioare și mâini, pentru toți cei care au spart piatra la Canal și-au încărcat vagoneții din greu, pentru toți cei care au scobit pământul în măruntaiele lui… Pentru toți deținuții de pretutindeni în fruntariile țării noastre, care s-au împotrivit lui Anticrist, am scris aceste rânduri prea puține pentru atât de mulți.”

Luptătorul anticomunist întemnițat din anii tinereții sale, împlinise pe 16 aprilie 94 de ani, sărbătoriți alături de prieteni la Casa Oamenilor de Știință. Profesorul a mărturisit atunci că, la fel ca în fiecare an, a fost felicitat atât de președintele Academiei, profesorul Ioan Aurel Pop, cât și, printr-o scrisoare oficială, de Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, care i-a urat mulți ani înainte pentru a ne împărtăși și pe mai departe din biruințele generației mărturisitorilor. Profesorul a fost onorat de Patriarhul României în 2017 cu cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române, Crucea Patriarhală, oferită unor foști deținuți politici care au suferit în temnițele comuniste. El mai deținea o distincție similară și din partea Înaltpreasfinițitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Ultimul articol publicat despre dânsul în presă a fost legat de pierderea frauduloasă a sediului INST, chestiune care l-a marcat.

La ultima sa aniversare profesorul Radu CIUCEANU a mărturisit că și-ar dori să apuce să-l vadă canonizat pe camaradul său mai mare de rezistență armată și temniță bolșevică, Părintele Gherasim Iscu, starețul de la Mănăstirea Tismana, plecat la Ceruri ca un adevărat martir, dintr-o celulă, într-o sfântă noapte de Crăciun. „Căpeteniile Bisericii noastre trebuie să recunoască sfințenia, dăruirea și martirajul propriilor sfinți și mărturisitori din închisori”, spunea atunci.

Totodată, Profesorul Radu Ciuceanu și-a exprimat speranța că jertfa generației sale nu va fi uitată în complexul Catedralei Mântuirii Neamului, unde și-ar dori să se regăsească și un monument creștin în memoria Sfinților închisorilor.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Îl vom purta veșnic în inimile noastre!

surse: Cosmin Budeancă și ActiveNews