Noul concept al toleranței urmărește să șteargă diferența dintre bine și rău, dintre virtute și viciu, dintre alegere bună și alegere greșită. Pentru Noua Toleranță, singura crimă de neacceptat pe care o putem comite este aceea de a mai afirma că există păcate și de a spune răului, rău.
Suntem în timpurile în care fărădelegii i se spune lege, falsa toleranță clamată fiind doar un pretext.
Când atașamentul de propria țară și de propriul neam este numit fascism, nevoia de siguranță în interiorul granițelor e numită extremism iar valorizarea și apărarea familiei și a instituției căsătoriei sunt etichetate ca homofobie și stigmatizate, nu suntem departe de timpurile profețite de Sfântul Antonie cel Mare, ce spunea că: „Va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește se vor scula asupra lui, zicând că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor” (Patericul egiptean).
Sunt timpurile în care trebuie să nu ne pierdem discernământul și puterea de a deosebi ce e bine de ce e greșit.
“Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!” (Isaia 5:20).
sursa: Reactionarii
