Riscăm să dispărem ca neam! Vom lua atitudine?
Televiziunile ne bombardează zilnic cu informații de pe front transmițându-ne că trebuie să fim indignați și să suferim alături de un popor vecin.
Desigur că datoria noastră de creștini e să empatizam și să ajutăm pe oricine e în suferință sau în pribegie. Fară însă a ignora dramele care se petrec chiar în țara noastră și care ne amenință însuși viitorul, însăși existența noastră ca neam.
Statisticile nu mint. Cifrele sunt necruțătoare. An de an numărul nașterilor scade dramatic numărul deceselor crește vertiginos iar tragedia cea mai mare e că milioane de prunci au fost sfârtecați în pântecele mamelor lor din 1990 și până în zilele noastre.
Fi-vom noi acea generație lașă care va asista impasibilă la începutul dispariției Neamului nostru, în timp ce suferim cumplit de grija altora?
Să luăm aminte la cuvintele zguduitoare ale părintelui Nicolae Tănase de la Valea Plopului, poate cea mai importantă personalitate pro-viață de la noi, și să ne trezim, până nu va fi prea târziu!
Dumnezeu să ne lumineze!
„În România, înotăm în sânge! Nu până la glezne, nu până la genunchi, nu până la brâu, nu până la gât, ci până peste cap! Pentru că populaţia existentă în România acum este de 18 milioane. Şi în 20 de ani, de la moartea lui Ceauşescu încoace, s-au omorât 18.000.100 de copii! Aceasta este cifra oficială! Este statistica oficială, pentru că există una neoficială, care arată această stare de fapt, şi anume că cifra poate să fie chiar şi dublă!!! (…) La Judecată nu ne vom prezenta singuri, ne vom prezenta cu copiii noştri, cu soţia noastră, cu soţul nostru, cu părinţii noştri, cu vecinii, cu prietenii, şi acolo vom da seamă de ceea ce am făcut pentru noi, dar mai ales pentru ei. Dacă se fac avorturi, nu sunt vinovaţi numai cei ce fac avorturi – mamele, taţii, medicii, asistentele. Suntem vinovaţi cu toţii, pentru că nu luăm nicio atitudine.” (Părintele Nicolae Tănase)
Copiii Romaniei
Ajutati, scumpii copiii vostri
Vor deveni incet-incet si’ai nostri
Zambetul lor o sa sarute cerul
Recunostinta o sa topeasca gerul
Sunt toti copiii tarii, neasemuiti
Sa le fim alaturi, cu totii uniti
Ei, inocenta lumii si dulcea’i veselie
Care ne aminteste de a noastra pruncie
Ei, flacara divina a vietii in Hristos
Care consuma ce este de prisos
Ochiul COPIILOR ne tinteste duios !
Cosmar
Cosmar totalitar, comunist
Ingerii pazitori lacrimeaza trist
Oamenii gresit’au cumplit
Iarta’ne, Doamne, am pacatuit
Copii avortati, copii blestemati
Condamnati de mame si tati
Lumea inecata in sange
Copilul Vesniciei plange
O absoluta tragedie planetara
Pruncii ucisi s’au agatat de scara
Si dureros, intre Cer si pamant
Asteapta hotararea Divinului Cuvant !