PS Ignatie, cuvânt la începutul Postului Mare: Călătoria înspre Paști să aibă drept finalitate propria noastră înviere.
Începând cu duminica de astăzi, suntem invitați de către Biserică să ne asumăm starea de postire, de asceză, de umilință, ca formă de pregătire pentru marele Praznic al Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a spus, duminică, PS Ignatie, Epsicopul Hușilor, în cuvântul adresat credincioșilor prezenți la biserica cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” și „Sfântul Stelian”, din Municipiul Bârlad.
„Din păcate, s-a încetățenit ideea că lumea (sau chiar omul) poate fi schimbată prin revoluții sau manifestații publice. Adevărata schimbare a lumii și, implicit, a omului, nu vine din exterior, ci întotdeauna din interior.
Postul ne ajută, creează ambianța și ne dă posibilitatea să conștientizăm că cea mai autentică, frumoasă și durabilă schimbare a omului vine dinlăuntrul său.
Acesta este rostul postului – să ne întoarcă, să ne răsucească înspre cele din lăuntrul nostru, să intrăm în adâncul inimii noastre, să vedem ce ar trebui să mai „grădinărim”. Purtăm nenumărate „buruieni” în sufletul nostru, hrănim foarte multe patimi, cărora le devenim sclavi (robi); adunăm mult întuneric în suflet. De aceea, Biserica a rânduit ca, pe parcursul anului, sufletul nostru, mintea noastră, să fie puțin mai atentă, să se aplece puțin mai mult înspre latura spirituală a vieții noastre.
Menirea postului este să ne schimbe, să ne facă mai conștienți de faptul că, pe lângă dimensiunea biologică, Dumnezeu ne-a înzestrat cu niște calități spirituale – avem un suflet, de care trebuie să ne îngrijim. Cele materiale, care sunt în jurul nostru, oricât de mult simțim că depindem de ele, nu ne împlinesc așa cum ne înnobilează și ne înfrumusețează sufletul realitățile spirituale.
Putem să avem mașinile cele mai de lux, case frumoase, moșteniri, să fim oameni înstăriți din punct de vedere material, însă, dacă în inima noastră nu este lumină, dragoste și liniște, nu ne vom putea bucura niciodată de toate acestea.
Propria conștiință ne spune că împlinirea adevărată a omului nu vine în mod exclusiv din cele materiale ci, mai ales, din lucrarea (nevoința) noastră de a ne apleca spre cele spirituale”, a spus PS Ignatie.
Postul, a subliniat PS Ignatie, este mai mult decât o dietă, chiar dacă presupune și acest lucru. Este mai mult decât un simplu regim alimentar sau o anumită formă de abstinență de la anumite tipuri de mâncăruri.
Să nu ne scape niciodată din vedere dimensiunea spirituală a postului, care presupune rugăciune, foarte multă atenție la nivelul minții noastre, foarte multă stare de smerenie, și participarea mult mai intensă la slujbele Bisericii, a explicat PS Ignatie.
„Pentru ce postim? Nu pentru că este o interdicție, o restricție, ci pentru că ne ajută, în primul rând spiritual, și apoi decurge și un folos trupesc, pentru sănătatea trupului nostru.
Unii spun că perioada postului este excelentă pentru detoxifiere. Să nu-i credem, pentru că, iarăși, rezumăm postul la o chestiune de dietă. Da, are și o asemenea funcție, mai face puțină ordine în organism, dar nu acesta este sensul postului.
Nu avem nevoie să ne ducem la un nutriționist, când începe perioada Postului Mare, să-l întrebăm cum ar trebui să postim, și să ne prescrie un anumit tip de alimente. Ne ducem la un nutriționist în momentul în care ne propunem să slăbim, sau avem o problemă de sănătate și, prin tipul de alimente pe care ni le prescrie, ușor-ușor se instalează o anumită ordine în organism.
Trebuie să reținem că schimbarea omului nu vine niciodată din exterior. Foarte rar se întâmplă, și atunci nu este o schimbare profundă.
Schimbarea omului vine din interiorul lui, când începe să lucreze mai mult, să-și facă o «revizie tehnică» a mecanismelor spirituale, să vadă unde sunt anumite probleme, disfuncționalități, și să se pună în ordine, prin postire. Ne autoanalizăm, facem o evaluare a stării noastre de sănătate spirituală, împreună cu duhovnicul, iar postirea ne ajută foarte mult.
Când postim, și mintea e mai clară, mai limpede. Avem capacitatea de a înțelege lucrurile mai adânc, mai profund. Când postim și suntem puțin flămânzi, nu mai avem chef de multă vorbă. Însăși postirea este cea care ne va învăța să tăcem, să ne asumăm această formă de postire a limbii, să știm exact când să vorbim.
Să luăm aminte la faptul că acestei perioade de postire trebuie să-i atașăm și componenta spirituală, duhovnicească. Să nu rămână doar o simplă dietă. Să ne rugăm puțin mai mult, să fim mai atenți cu noi înșine, să ne spovedim, să ne împărtășim (să ne hrănim cu Trupul și Sângele lui Hristos), pentru ca, în felul acesta, călătoria aceasta înspre Paști, să aibă drept finalitate propria noastră înviere. Să înviem din moartea păcatelor”, a spus PS Ignatie.
Cuvântul PS Ignatie este disponibil pe site-ul Episcopiei Hușilor.