În 1989, românii curajoși n-au mai răbdat, sătui de opresiune, fără a se gândi că iau parte la o lovitură de stat, ori o revoluție!
Fapta lor de atunci a fost folosită de mafie. Gestul lor curat sufletește a fost pervertit. Ei au ieșit cu pieptul gol în fața gloanțelor nu pentru ca țara lor să ajungă una socotită „de mâna a doua”.
Ca întotdeauna în istorie, românii nu au cerut milă, ci libertate, nu au luptat pentru privilegiile unor oligarhi și îmbuibați ai tranziției, ci pentru dreptate.
Eroii au dărâmat o dictatură comunistă nu pentru ca locul ei să fie luat de un regim cu vădite tendințe autoritare, opresiv, noua dictatură medical-globalistă, care ne umilește zilnic, ne insultă în propria bătătură, care acționează în răspăr față de Constituție și față de bunul simț și care ne-a băgat deja după garduri metalice și după ziduri digitale!
Românii s-au jertfit în 1989 luptând pentru viitorul patriei lor și cu nădejdea unui trai mai bun, măcar pentru urmașii lor.
Românii – îngăduitori și buni ca pâinea caldă – știu că trăiesc în cel mai frumos petec de pământ luminat de Sfântul Soare și în cea mai bogată țară lăsată de Bunul Dumnezeu.
Bărbatul să fie bărbat și femeia femeie, țăranul să fie țăran, inginerul inginer, ciobanul cioban și dascălul dascăl și toate să fie după rânduiala veche – așa au zis românii.
Ei au fost cu sufletul la mărirea Patriei, ei au nădăjduit la o țară în care instituțiile să se întărească, nu în care să fie torpilate de nemernici!
Ei au ieșit pentru credința creștin-ortodoxă strămoșească, nu pentru batjocorirea ei, pentru Oștire și pentru Minister, pentru Primărie și pentru Prefectură, pentru Parlament și pentru Poliție – toate după ,,obiceiul pământului” și după dreapta judecată a ,,oamenilor buni și bătrâni”, nu a unor venetici de pripas!
Din păcate, în mare parte, conducătorii de după 1989 ai țării, numiți sau aleși, au batjocorit nădejdile poporului.
Politicienii au înșelat așteptările românilor și au dezamăgit profund. ,,Clasa politică postdecembristă – spunea mentorul meu, vrednicul de pomenire academician Florin Constantiniu – este cea mai incompetentă, cea mai lacomă și cea mai arogantă din istoria României. Lipsită de expertiză, avidă de căpătuială și sigură de impunitate, ea s-a aruncat asupra României cu un singur gând: să se îmbogățească.”
Tocmai de aceea, eu am intrat în această luptă nu pentru privilegii și burta mare, ci descumpănit și oarecum disperat de ceea ce am trăit vreme de juma de secol, în două orânduiri total diferite în aparență, dar care acum încep să semene.
Mă silesc zilnic la o altfel de politică, lupt pentru redobândirea încrederii în fibra națională și pentru reclădirea țării, convins fiind că numai așa vă pot privi în ochi fără să-mi fie rușine.
România a românilor! Aceasta ar putea fi idealul nostru de astăzi.
22 decembrie 1989 este o piatră de hotar istoric. Dar, din păcate, este și un inaugural ratat, din pricina unor nemernici care nu au iubit această țară. Ne revine nouă, celor de astăzi, misiunea sfântă a muncii și a jertfei, a slujirii dezinteresate a cetățeanului, a repunerii țării pe făgașul bun, și a făuririi idealului național pentru care au luptat strămoșii.
Fie-le țărâna ușoară celor care s-au jertfit pentru nemurirea acestui Neam!
Glorie eternă!
La ceasul pioșeniei și al reculegerii, este vremea să rostim împreună: Veșnică pomenire eroilor din 1989!
Col. FLORIN ȘINCA
