MIROASE A DICTATURĂ, ÎN NUMELE BINELUI IMPUS CU FORȚA. Părintele athonit PIMEN VLAD: “Acolo este scăparea, în Biserică, la Hristos, la Dumnezeu, la Maica Domnului”

„[…] Nebunia lumii este destul de mare şi avem nevoie şi de un pic de relaxare, un pic în care să dăm grijile din exterior deoparte, să ne adunăm fiecare în căsuţa lui, în familii, unde sunteţi, vă faceţi un ceai, vă amintiţi de lucrurile frumoase, discutaţi despre ele, mai daţi un pic nebunia asta la o parte. Pentru că nebunia asta ne ucide, frica, stresul, panica.

(…]Pentru că timpurile sunt cum sunt, dar nu trebuie să ajungem la disperare. Să nu pierdem, în primul rând, legătura cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, şi apoi să ne mai bucurăm şi de lucrurile frumoase. Să nu uităm rădăcinile noastre.Un lucru care nu-mi place acum e că miroase, cum să spun, a dictatură; ceea ce încearcă să se impună. Nu, dragii mei, Dumnezeu ne-a făcut liberi. Deci ca Dumnezeul Care ne-a creat şi ne-a îngăduit să trăim aici, pe pământul ăsta, ne-a lăsat liberi, nu intră în viaţa noastră cu forţa, ci aşteaptă să-I deschidem uşa ca să intre în viaţa noastră. Şi totuşi noi încercăm să ne luăm libertatea unii altora – în numele binelui, bineînţeles. Avem atâtea exemple în timp, imperii mari, care supuneau alte ţări în numele binelui, că doar le doresc binele: îi omorau, îi chinuiau, le făceau în numele binelui. Mai recent, ce avem? Tot un imperiu: comunismul. A fost ca un imperiu. Ce a făcut? În numele binelui, în numele poporului, în numele muncitorimii a băgat sub pământ milioane de oameni. Totul în numele binelui.Acum miroase tot a aşa ceva. În numele binelui forţat. Cum, omule, de ce nu te supui la cutare sau la cutare lucru, că-ţi doresc binele?! Adică îţi impun, îţi pun sabia la gât în numele binelui. Să ne amintim de cruciadele care erau, din Apus, în timpurile vechi, în numele binelui. Cu sabia în mână. Şi, la fel, atâţia oameni băgaţi sub pământ în numele binelui. Unde găsim în Evanghelie aşa ceva? Unde găsim la Hristos aşa ceva? Totul a mers în numele dragostei şi al respectării libertăţii celuilalt. Ce făcea Mântuitorul? N-avea putere? – era Dumnezeu! Venea unul bolnav. Îi zicea: – Doreşti să te faci bine? Crezi tu că pot Eu să te fac bine? – Da, Doamne! – Fie după credinţa ta. Deci îi lăsa libertate. Şi noi acum încercăm să o luăm celuilalt, în numele binelui.Nu, dragii mei, nu asta vrea Hristos. Hristos ne-a lăsat libertatea. Nu-i bine că încercăm să ne-o luăm unii la alţii. Nu-i bine deloc.

Nu mă bag în problemele care sunt acum, dar nu-mi place că au luat aspect de dictatură. Adică totul forţat, totul sub sabie, sub legi. Nu-i bine deloc. Trebuie lăsată libertatea. Libertatea omului. Explică-i omului dacă e bine asta, dacă ia aia, dar nu-i impune forţat, pentru că tocmai când se impune forţat şi se minte, se minte foarte mult de la nivelul de sus la cel de jos, se spune una şi se face alta, atunci cum să câştige oamenii încredere? Nu se poate lucrul ăsta. L-ai minţit o dată, de zece ori, mai poate omul să aibă încredere când îi vii cu alt lucru? Şi bun să fie, mai poate omul să aibă încredere? Pentru că de prea multe ori a fost minţit.Binele cu forţa nu se poate face niciodată. Trebuie lăsată libertatea oamenilor. Oamenii să fie liberi, să aleagă singuri ce vor să facă. Informează-i, spune-le că asta-i aşa, asta-i aşa, lasă-le accesul la informaţie şi lasă-i să aleagă. Nu-i forţa. Ăsta-i cel mai rău lucru. Trecem peste Dumnezeu, Care ne-a lăsat libertatea. Şi fiecare din cei care impun anumite legi, acele legi se vor întoarce împotriva lor. Să nu uite lucrul ăsta. Pentru că azi impui o lege care ţi se pare ţie că e bună pentru ceilalţi, dar cândva vei ajunge şi tu la legea aceea, care ţi se va impune ţie şi vei vedea, îi vei simţi greutatea, dacă a fost bună sau nu. Fiecare e liber. Să nu uităm lucrul acesta.

[…]Din toată inima îmi doresc să fie bine. Şi aici, unde sunt, în Sfântul Munte, în Ţară, în Basarabia şi în întreaga lume, îmi doresc din toată inima ca oamenii să trăiască cu bucuria în suflet, să fie bine; Dumnezeu ştie cum vede El prin prisma binelui. De-asta îngăduie necazuri, pentru a ne îndrepta noi viaţa. Şi Dumnezeu asta aşteaptă de la noi: să ne mai îndreptăm un pic viaţa. Şi atunci Dumnezeu nu ne lasă. Vedem, toate constrângerile astea, necazurile astea trebuie să fie motive pentru noi de a ne ruga mai mult, de a-I cere mai mult ajutorul lui Dumnezeu şi de a merge mai des la biserici, la duhovnici, la spovedit, la a cere sfatul. Pentru că este nevoie de aşa ceva, întotdeauna Biserica a fost alături de oameni în momentele grele. Scăparea a fost la Biserică. Să nu fugiţi de Biserică, pentru că acolo este scăparea, în Biserică şi, prin Biserică, la Hristos, la Dumnezeu, la Maica Domnului. Pentru că Biserica întotdeauna a sprijinit pe om la necaz. De-asta diavolul încearcă acum să lovească în Biserică, să o denigreze. Cum îndrăzneşte să zică ceva, că e datoria lui, că e preot, că-i ierarh, ce este, să-şi povăţuiască credincioşii, s-a ajuns că dacă îndrăzneşte să zică ceva, o părere a lui, imediat să fie amendat sau ceva, cum adică a îndrăznit?! Oare nu vă miroase un pic a dictatură lucrul ăsta?Preotul întotdeauna trebuie să se exprime încât să-şi povăţuiască turma. Episcopul – la fel. Dar când încep constrângerile, exact cum era şi în perioada comunistă, aţi văzut, imediat erau urmăriţi preoţii, spuneau ceva – imediat ameninţaţi, prigoniţi şamd. Nu, dragii mei, nu ne dorim să se ajungă din nou acolo. Aşa că rugăciune mai multă, bunătate mai multă, dragoste mai multă şi fără frică! Că frica, panica ne blochează sistemul imunitar, ne blochează mintea să nu ne mai rugăm. Nu asta. Nu-i nevoie.

Nădejde mai multă la Maica Domnului. Şi, după cum v-am spus, un ceai cald de sunătoare. Face foarte bine.Să vă ajute Maica Domnului pe toţi, să vă bucure, să vă aibă în pază şi să nu vă părăsească niciodată. Doamne, ajută!”