Mi-am dat seama de un adevăr dureros. Lor nu le pasă că noi ne prindem, lor nu le pasă că noi aflăm, pur și simplu și-au făcut calculele și merg înainte. Ei știu că oricât ne-am informa noi și am trâmbița mai departe, nu avem nicio putere, imaginați-vă TV- ul, media toată, ca fiind o țeavă prin care curge zilnic, 24/24 un fluviu precum Dunărea, noi avem niște mici irigații, apa țâșnește din când în când, firavă. Nu spun asta spre deznădăjduire, o spun spre liniștire.
Ei au luat din start în calcul marja de nevaccinați, suntem o pierdere pe care și-o asumă. Pur și simplu, nu-i interesăm, planul merge mai departe. Așa cum supermarketurile își asumă zilnic o pierdere, o sumă de bunuri furate, neimputabile. Sigur, neesențială în economia businessului. Ăștia putem fi noi, cei care ne ținem în acea marjă de eroare. Și toată România poate intra, la nivel mondial, în această marjă de eroare. Putem fi numiți retrograzi, primitivi, anti-progres, cum vreți voi, dar ne putem crampona cu dinții și să rămânem în această marjă de eroare. Să fim acele procente de care la nivel global nu se interesează nimeni fiindcă nu afectează succesul războiului. Haideți să nu-i mai spunem cotit pandemie, haideți să-i spunem război.Cine mai are dubii că pentru mai marii planetei suntem prea mulți, consumăm resurse prea multe, facem copii care poluează în loc să fim gay și să facem totul din pură plăcere, ne întindem la bunurile ”lor”, la pădurile ”lor”, la aerul ”lor”, la apa ”lor”…pentru că pământul e ”al lor”, al celor care dețin toate, dar absolut toate pârghiile și toate ațele acestei lumi, ațe pe care, iată, le vedem, vedem și hidosul păpușar, dar refuzăm să ne înspăimântăm. Pentru că el nu are mai multă putere decât a avut în Carantania, ne poate înfometa, da, ne poate lua toate bucuriile, da, ne poate tenta cu deznădejdea dar…nimic mai mult! Așa că, pentru ei, pentru cei care poartă pământul la butonieră, suntem mulți și, mai nou, inutili. Se cresc organe artificiale, se face sânge artificial, carne artificială, ce nevoie ar mai fi de noi? Linii tehnologice peste linii tehnologice și tot așa.Repet, planul e făcut, el merge înainte, dar nici un plan nu are rată de succes de sută la sută. Nici măcar comuniștii nu au reușit să cooperativizeze Bogata și Ibăneștiul din județul Mureș. Sloganul „Până aici, cooperativizare, de aici, Ibănești!” a rămas celebru, cel puțin local. S-au luptat cu securi, coase, cu cocktailuri, s-au luptat și au reușit! Fiindcă regimul nu voia să se arate altfel decât întâmpinat cu bucurie de oamenii muncii de la orașe și sate, din fabrici, uzine și de pe ogoare. Și le era frică să nu răsufle adevărul dacă s-ar fi întâmpla un război civil….Haideți să fim noi Bogata și Ibăneștiul lumii, care nu acceptă cooperativizarea! Cum spune Victor Frankl citându-l pe Nietzsche, „Cel care are un motiv pentru care să trăiască poate îndura orice”. Au probat-o ai noștri cu vârf și îndesat în anii 50. Poate că a venit rândul nostru să arătăm că dacă avem un „de ce” puternic pentru care să trăim, „cum”-ul nici nu mai contează. Și dacă acceptăm că acest vaccin ne distruge structura din naștere, după cum, de altfel, se pare că o și face, avem cea mai bună motivație de a rămâne așa cum Dumnezeu și maicile noastre ne-au făcut.Suntem catalogați drept retrograzi, fie, e un preț mic de plătit pentru libertate. Cei care au făcut greșeala, să nu o mai repete, va găsi Dumnezeu o cale să nu ia în seamă greșelile tinereții, fie ea biologică sau duhovnicească. „Inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi”, va găsi o cale de a face reversibile aceste fenomene aparent ireversibile, totul e să nu persistăm în eroare. Sus să avem inimile!
de Ivona Boitan ActiveNews
