Rugă
de Dan Despan
Doamne, sus Tu unde ești
ruga mea, te rog să o primești
Pentru un om cu așa viață,
ce-i mai stă doar într-o ață.
Mereu activ, nestăpânit ca un vulcan,
o zi n-avea odihnă într-un an,
Iar înapoi n-a dat măcar un pas,
supra eforturi a făcut, din asta i s-a tras.
S-a zbuciumat pentru o lume dreaptă
cum fiecare dintre noi așteaptă,
Dar visul lui deodat’ s-a dus
când unii mișelește l-au lovit de sus.
N-am ce să-i zic, nici un cuvânt,
el s-a luptat cu morile de vânt.
Tot ce a scris e o comoară-n dar
pentru noi toți, cu mult talent și har.
Te aștept, Octave, să te-ntorci acasă,
să uiți să-mi spui că nu-ți mai pasă
Și să-i mănânce pe cei răi amarul,
iar noi să ne jucăm de-a vulturul pleșuv
Și tu, Stejarul.
