DERIVA MEMORIALĂ A UNEI ȚĂRI
(lui Octav Bjoza)
este mai toxică decât uitarea
dacă instituțiile memoriale sunt căpușate,
oamenii dedicați lor persecutați și hăituiți,
dacă prioritățile sunt pervers și fățiș inversate, astfel încât o crimă este prezentată drept mai „gravă” decât altă crimă,
dacă victimele unui regim se răzbună, la distanță, prin urmași, asupra altor victime,
dacă manualele de istorie sunt scrise și rescrise în cheie manipulatorie,
dacă scoaterea la iveală a dovezilor este zădărnicită,
dacă monumentele sunt abandonate, iar muzeele înființate în bășcălie,
dacă etichetele sunt plasate abuziv,
dacă simțul pentru nuanțe ajunge indezirabil,
dacă o pereche de gemeni fac legea după literă și fărădelegea după spirit,
dacă tot omul ajunge să simtă, dureros, că nu ne mai aparținem, că suntem, în fond, o simplă masă bună doar de plătit impozite,
dacă, în an de pandemie, grija majoră a diriguitorilor este umilirea aspirațiilor și jefuirea cerului de stele,
dacă a fi român (și ortodox) atinge limita penală,
dacă adevărul istoric este infracțiune,
dacă discuția civilizată este exclusă, evitată cu repulsie,
dacă limbile groase ajung să lingă același calup de sare, în speranța falsă a unei adăpători morganatice, dar seacă prin natura ei,
dacă dovada caracterului, până la sfințenie, este contestată exclusiv ideologic,
dacă nu mai putem, la urma urmelor, păstra nimic luminos dintr-un trecut întunecat, la ce lumină a viitorului să mai sperăm?
Doamne, ajută-ne!
Text publicat de profesorul și părintele RADU PREDA de la Munchen în grupul Synopsis.RO / 17.03.2021
