Mai amarnici la mânie decât însuși dulăul Samson din fabulă, un grup de auto-intitulați „intelectuali publici, militanți pentru drepturile omului, oameni din societatea civilă, apărători ai valorilor euroatlantice” au ținut să arate tuturor că ei vor democrație, dar nu pentru căței, mârâind pe multe voci un apel către liderii coaliției de stânga-dreapta și nițel centru. Apel în care se declară îngrijorați de „deschiderea către dialog arătată de membri marcanți ai partidelor din coaliția de guvernare către conducerea unui partid recent intrat în Parlamentul României, AUR”.
Noi, care poate n-avem atâtea școli înalte, doctorate și țidule ca acești vajnici erudiți, recunoaștem că n-am auzit până acum de noțiunea de „intelectuali publici”. Știam că există doar veceuri publice și grădini publice, dar intelectuali publici? Cum vine asta? Credeam că și intelectualii sunt oameni ca noi toți, nu-s nici extratereștri, nici publici. Și de ce să fie publici, că doar nu sunt bunuri ale întregului popor, de vreme ce, atunci când își încasează tainul, pe persoană particulară îl încasează, ca să bage personal la maț, nu să împartă bănișorii, bucatele și udătura cu tot poporul. Așa că de unde și până unde sunteți voi „intelectuali publici”, onorabililor?
Și apoi explicați-ne ce fel de militanți pentru drepturile omului sunteți, din moment ce tocmai vreți să interziceți dreptul la opinie altor oameni? Adică de ce nu e nicio problemă ca guvernul să discute cu PSD, cu PNL, cu USR, cu UDMR, dar e o crimă dacă discută cu AUR? Oare nu tot niște cetățeni ai acestei țări au trimis AUR în Parlament, așa cum alți cetățeni au trimis în același for alte partide, ba încă unele și cu mai puține voturi decât AUR? Că vorba aia, Covid-19 n-avem, ciumă roșie n-am luat și nici de febră galbenă nu ne-am molipsit, deși să știți că noi am vorbit verde-n față și cu pesediștii, și cu liberalii, și n-am refuzat nimănui discuția.
Mai acuzați, în apelul ăla demn de un plutonier-major din „Poliția Gândirii” a lui Orwell, că „parlamentari ai aceluiași partid au simpatii pentru intelectuali legionari din perioada interbelică”. Păi ce-ați făcut, stimați intelectuali publici? Dacă e pe asemenea „simpatii”, înseamnă că guvernul n-ar trebui să mai discute cu milioane de români care i-au citit și îi apreciază pe Mircea Eliade, pe Cioran, pe Vulcănescu, Noica, Petre Țuțea, Ion Barbu sau Blaga, fiindcă toți acești corifei au culturii române au fost atrași, la un moment dat, de Mișcarea Legionară.
Domnilor „intelectuali publici”, chiar nu realizați cât sunteți de ipocriți când vă pretindeți „apărători ai valorilor euroatlantice”, deși vreți să puneți pumnul în gură altora? Ce valori euroatlantice apărați voi? Cine v-a pus pe voi badigarzi la gardul Europei? Cu ce drept vreți să interziceți dreptul altora de a vorbi liber, în țara lor? Credeam că asemenea „apărători”, dornici să-i reducă pe alții la tăcere doar pentru că gândesc diferit, au murit odată cu Torquemada și inchizitorii lui, dar uite că trăiesc, bine-mersi, în România, și-și dau ifose de mari democrați, când de fapt ei au o mentalitate tipic nazistă: cine nu e ca noi e untermensch, e inferior, nu trebuie să aibă dreptul să vorbească – poate că într-o zi o să decideți că n-are dreptul nici să trăiască.
Mai dați-vă jos din turnul de fildeș în care v-ați cocoțat, domnilor intelectuali publici, și mai trăiți printre românii simpli. Și-o să vedeți atunci că, spre deosebire de voi, românul cinstit nu se teme să stea de vorbă cu naționaliștii de la AUR, în schimb stă cu ochii pe portofel când vorbește cu fripturiștii de la USL și USR.
Gabriel Tudor RostOnline
Foto: Cațavencii
