Nu trebuie să fii psihiatru sau să ai cunoștințe medicale, pentru a observa că felul în care funcționează mintea lui Joe Biden, candidatul democrat pentru postul de președinte al țării, nu este în ordine.
El își pierde în mod repetat șirul vorbirii și uneori uită despre ce vorbește.
În prima dezbatere publică a candidaților democrați, Joe Biden a părut mai mult absent și observatorii au numit prestația lui drept catastrofală.
Apoi gafele lui Biden s-au înmulțit și au apărut noi elemente, identificate și comentate de politicieni, dar și de oameni din domeniul științelor neuro-psihice, sau de specialiști în comunicarea neverbală.
Mai întâi au fost bâlbâielile și dificultatea de a termina propozițiile, pauzele cu privirea în gol, ca și repetatele răspunsuri „Nu-mi amintesc”.
S-a remarcat faptul că, pe măsură ce lunile treceau, Biden nu a acceptat nici un interviu lung și detaliat, iar strategii din campania lui i-au scurtat drastic discursurile și aparițiile publice.
Apoi au apărut lapsusurile: încercând să citeze un fragment din Constituție, Biden a uitat textul, referindu-se de mai multe ori la Obama, fostul lui vicepreședinte i-a uitat numele și a încercat să camufleze lapsusul cu numele surogat „my boss”.
Vorbind despre Bernie Sanders, al cărui nume l-a uitat de asemenea, Biden l-a numit „prietenul meu Vermont” (nu din statul Vermont).
Afirmațiile din discursurile publice s-au dovedit adesea inexacte sau chiar confabulații: Joe Biden a afirmat că a fost profesor universitar și apoi că a fost arestat în Africa de Sud, când a încercat să-l viziteze pe Nelson Mandela. Niciunul din aceste lucruri nu s-a întâmplat.
El a mai afirmat că lipsa de control a armelor de foc a dus la pierderea vieții a 150.000.000 de americani (!), a spus că fiul său și-a pierdut viața în războiul din Irak (Joseph Beau Biden a murit din cauza unei tumori cerebrale) și că va fi primul președinte care va desemna o senatoare de culoare (senatorii nu se desemnează, ci se aleg prin vot direct; premiera cu alegerea unei senatoare de culoare din anul 1993 este bine cunoscută).
Aproximativ 10% dintre oamenii de vârsta lui Joe Biden, adică dintre cei care se apropie de 80 de ani, au dificultăți de memorie, de diferite grade.
Dar situația candidatului democrat este diferită: schimbările survenite sunt mai mult decât uitări, sunt recente, se acumulează continuu și sugerează un proces de deficit cognitiv nou, prea vizibil pentru a fi ignorat.
„Biden ar trebuie să fie testat pentru funcțiile cognitive” a scris editorialistul John Hendrickson de la publicația The Atlantic (www.theatlantic.com), iar Elizabeth Bauer (www.forbes.com), citându-l pe Roger Kimball de la The Spectator, a formulat mai de-a dreptul: „acestea nu sunt gafe…sunt semnele unei incapacități mintale severe”.
Psihiatrul norvegian Fred Heggen a publicat editorialul „De ce susțin democrații un candidat posibil dement?”(www.netavissen.no) și a afirmat că „este o nebunie să lași pe cineva ca Biden să fie cel care are degetul pe butonul nuclear”.
„Încetați să mai numiți asta o simplă bâlbâială”, a scris Caitlin Johnstone, „sunt duzini de exemple despre simptomele de demență ale lui Biden”, comparând „gafele”, bâlbâielile, lapsusurile și atitudinile filmate ale candidatului democrat cu lista simptomelor descrise de Mayo Clinic pentru recunoașterea condițiilor de boală mintală (www.caitlinjohnstone.com).
