In memoriam Despina Cușa. Ultima Penelopă a pământului dobrogean a trecut în Veșnicie

Camarazii din Fundația Ion Gavrilă Ogoranu și Asociația Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei sunt alături de venerabilul luptător anticomunist Gogu Cușa și de copiii acestuia, în aceste grele momente în care s-au despărțit, vremelnic, de cea care rămâne în memoria pământului dobrogean învățătoarea DESPINA CUȘA. După o îndelungată suferință a trecut la Domnul această ultimă dintre Penelopele ținutului Dobrogei, neînfricate armânce care, asemenea eroinei din mitologia elenă, și-au așteptat bărbații arestați și condamnați de fiara comunistă timp de zece, cinsprezece sau chiar peste 20 de ani.

Credința neclintită, iubirea absolută pentru soțul ferecat în temniță de dușmanii neamului și demnitatea absolută au încununat făptura Despinei Cușa cu nimbul martirajului la care au fost părtașe, asemenea soților lor îngropați între ziduri, toate Penelopele acestui popor. Golgota acestor femei care și-au așteptat cu credință bărbații despre care nici nu știau dacă mai trăiesc, ridicându-și copiii în frica lui Dumnezeu și cultul taților pierduți între lumea aceasta și tărâmul umbrelor, ar trebui să constituie un capitol aparte în toate manualele de istorie și în toate muzeele trecutului acestui neam răstignit. Alături de vitejia de stirpe armatolă a tinerilor aromâni care au opus rezistență comunismului în cel mai neprielnic teritoriu al patriei noastre, va trebui așezată de-a dreapta crucea firavă dar neîndoită a femeii armânce, trăindu-și la rândul ei calvarul de la vatra casei ori din deportările nemiloase.

În cei 12 ani de așteptare, Despina Cușa avea să sufere, pe lângă persecuțiile și marginalizarea din partea autorităților comuniste, și pierderea copilei Adriana. Deși nu avea posibilitatea nici unei comunicări cu familia, Gogu Cușa a aflat de acest trist eveniment chiar atunci, prin intermediul unui vis în care a văzut cum îngerii luau fetița din curtea casei unde se juca. Când s-a întors acasă, Despina i-a mărturisit cât de greu i-a fost rămasă singură: „Tu erai în închisoare, fata era pe deal, în cimitir, iar eu eram atât de singură acasă…”

În urma ei, DESPINA CUȘA lasă soțului, copiilor și nepoților, icoana femeii dârze, care a pus la fundamentul acestei națiuni suferința purtată cu demnitate și credința întemeiată pe dragoste, model de urmat pentru tinerele fete de astăzi.

În veci pomenirea ei!

„Ca o lacrimă de sânge, a căzut o stea…”