Camarazii din Fundația Ion Gavrilă Ogoranu sunt alături de președintele Coriolan Baciu și de întreaga sa familie, în aceste grele momente ale despărțirii de mama sa, IOANA BACIU, născută GRIGORIU. Nelipsită la activitățile memoriale și culturale ale Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, de care era legată prin suferința revărsată în deceniile represiunii totalitare asupra ambelor ramuri ale familiei sale, se distingea întotdeauna printr-o ținută aristocratică, ce venea să completeze distincția și delicatețea care o caracterizau.
Născută în 1937 în București, a cunoscut de la o vârstă fragedă suferința. Tatăl său, inginerul Mihai Grigoriu, fusese inginer șef al Eforiei Spitalelor Civile, iar între 1939 și 1941 fusese directorul comercial al Uzinelor Malaxa. Mama sa, Simina Arapu era după tată descendentă a unei vechi familii boerești din Moldova, iar după mamă nepoata marelui inginer și constructor Elie Radu. Mihai Grigoriu era fratele Lilianei Protopopescu, soția profesorului universitar Ionel Protopopescu (ministru în guvernarea legionară), conducătoare în clandestinitate, după 1942, a Mișcării Legionare din țară, deținută politic în perioada de după 1948 pentru acuzația de a-și fi ascuns soțul condamnat în contumacie și ulterior fugit peste graniță în Occident, unde avea să fie o figură activă a exilului anticomunist. Pentru aceste legături familiale, precum și pentru legăturile avute cu George Manu, Mihai Grigoriu avea să fie arestat în 1948 de comuniști, găsindu-și sfârșitul în condiții groaznice în 1949, la Fortul 13 Jilava.
Fiică de deținut politic decedat în închisoare, Ioana Grigoriu a cunoscut marginalizarea și stigmatizarea comune destinului copiilor adversarilor regimului comunist.
S-a căsătorit cu Grigore Baciu (fost prefect legionar de Alba și șef al comandamnetului clandestin legionar o scurtă perioadă în 1942-1943, un eminent jurist, la rândul său purtând povara unei îndelungate și istovitoare detenții politice), întemeind o familie model prin iubirea, educația și refuzul oricăror compromisuri.
Fie ca Domnul să îi primească sufletul în lumina Sa cea nepătrunsă, făcându-i parte de odihna eternă și de răsplata cuvenită celor drepți.
În veci pomenirea ei.
