Ileana Samoilă. 5 ani de la plecarea la Domnul

S-au împlinit 5 ani de când, la 14 iunie 2015, a trecut la Domnul ILEANA SAMOILĂ, luptătoare în Rezistenţa anticomunistă, sora lui Ion Samoilă, paraşutat de aviaţia militară SUA în România ocupată de soviete , prins de Securitate şi executat în 1953. Pentru sprijinul acordat fratelui său şi celorlalţi luptători anticomunişti, Ileana Samoilă a fost arestată de două ori. Prima dată la 7 iunie 1948, pe când avea 22 de ani, fiind condamnată la un an şi jumătate, sub acuzaţia de a nu-şi fi denunţat fratele care evadase din detenţie.

Acesta avea să ajungă în Occident, unde avea să ia legătura cu organizaţiile anticomuniștilor refugiaţi, aflate în colaborare şi sub portecţia serviciilor secrete ale statelor vestice, în special cele americane şi franceze. A fost unul din voluntarii care s-au pus la dispoziţia acestor structuri, în cadrul celor mai importante operaţiuni speciale desfăşurate de CIA împotriva regimurilor comuniste instaurate de URSS în ţările Europei de Est. Antrenarea a zeci de tineri români în baze militare americane din Franţa şi Germania de Vest, finalizată prin paraşutarea acestora, noaptea, în zona muntoasă a României comuniste, a fost pe locul doi, ca logistică şi resurse umane, între operațiunile iniţiate în Europa de Est, în țara noastră, dar și în Ucraina şi Albania, şi avea scopul de a testa viabilitatea acestor acţiuni în perspectiva eventualei declanşări a unei conflagraţii între URSS şi blocul NATO.
Ion Samoilă a renunţat la un trai tihnit în Occident, unde deja avea o familie, cu un copil, și începuse să-şi realizeze o situaţie profesională. El a pornit, împreună cu alţi români, într-o misiune cu şanse minime de reuşită, o ultimă tentativă de eliberare a poporului său robit de comunişti.
Ileana Samoilă a plătit pentru vina de a-şi fi sprijinit fratele paraşutat, fiind arestată, deşi era însărcinată, iar apoi condamnată la ani grei de închisoare de regimul comunist. Martiriul acestei femei depăşeşte orice închipuire. Ea a dat naştere copilului pe care îl purta, în detenţie, la închisoarea Văcărești, în condiţii de o mizerie şi umilinţă de neînchipuit. După o vreme, a fost despărţită de copil, asemenea tuturor deţinutelor politic din închisorile comuniste.
Ileana Samoilă a trecut prin închisorile comuniste cu fruntea sus, păstrând demnitatea spiritului ardelenesc al familiei sale nobile, din sudul Transilvaniei, aşa cum toţi fraţii şi soţul ei au împărtăşit aceeaşi tragică soartă.
Iubită şi înconjurată de tineri în ciuda vîrstei înaintate, tanti Ileana a fost pentru toţi un exemplu de omenie, credinţă, dragoste de ţară şi libertate.
Dumnezeu s-o odihnească în rând cu mucenicii săi.

Ileana Samoilă: „Şi-n ziua în care a mişcat copilul atuncea m-au luat nenorociţii! (…) Şi-acuma n-a mai fost lucru de glumă, acuma mi-au dat 8 ani temniţă grea… De-acuma eram cu experienţă şi ştiam… nu ştiu, ceva îmi spunea că, pentru copil, n-o să mă lovească ca să avortez sau ceva… că e prea mare pericol pentru ei. Și-atunci ne certam la cuţite.. mă-njura el, anchetatorul, îl înjuram şi eu, zicea el, ziceam şi eu. „Vin la tine şi-ţi dau cu picioru-n burtă să-ţi zboare plodu până-n nori, Dumnezeii şi Paştile’ şi nu ştiu cine”… „Da’ Paştile mă-tii ce au? Tu ce cusur ai?” Adică… cam de maniera asta. Şi venea… cine venea, cine era şeful anchetelor? Nicolschi. Şi n-am ştiut niciodată până nu l-am văzut la Memorialul Durerii. N-am ştiut că hidosul ăla… aşa cum avea trăsăturile, acum, bătrân, aşa era şi tânăr. Aşa era. O bestie.”
(din lunga discuție avută cu Ileana Samoilă, în 6 ianuarie 2007, Flori Bălănescu)

Fotografia cu fetița Doina Ileana este făcută după eliberarea Ilenei Samoilă. Ilenuța a fost dată în îngrijire unui cumnat, înainte de a împlini un an. Micuța deținută a avut noroc; alți copii născuți în închisoare au fost trimiși în orfelinate, de unde au fost înfiați, unora pierzându-li-se urma pentru totdeauna, alții au murit. Până la eliberare, mătușa și-a crescut nepoata cu fotografia mamei sub pernă.