AMERICA ÎN FLĂCĂRI. Pe marginea unui scenariu sângeros

de Florin DOBRESCU

De aproape o săptămână, America arde în flăcări. Iar focul se întinde, zi după zi, cuprinzând oraș după oraș, în noi și noi state.

În anii de început ai Războiului Rece, când SUA cunoștea o politică dură de contracarare a germenilor comunismului, apăreau reviste de benzi desenate având ca subiect scenarii apocaliptice în care America intra sub tăvălugul bolșevic.

Acele imagini mi-au revenit în minte zilele acestea, văzând vâlvătaia anarhistă care cuprinde Statele Unite. Și nu am putut să nu constat, încă o dată, confirmarea faptului că, după încheierea Războiului Rece, departe de convingerile celor mai mulți, comunismul nu a murit. Dimpotrivă. Este mai viguros decât oricând. Doar formele și metodele de manifestare și le-a schimbat.

Un incident, de altfel regretabil, un abuz al unui polițist, soldat cu moartea unui om inofensiv, nu putea genera toată această explozie socială pe care forțele de ordine pare că nu o mai pot stăvili. Genul acesta de derapaje au mai existat în SUA. Și de fiecare dată au urmat proteste, și de fiecare dată autorii abuzurilor au fost destituiți din Poliție și pedepsiți conform Legii. Și acum va fi la fel, deja făptașul a fost concediat. Însă acum este vorba de cu totul altceva.

Există surse care afirmă că aceste incidente erau programate pentru toamna acestui an, mai exact în octombrie, atunci când SUA aveau să se afle în plină campanie electorală. Emoția colectivă generată de incidentul de la Mineapolis a determinat însă devansarea declanșării dezordinilor. Organizatorii lor? Nimeni alții decât cei care, de la alegerea lui Donald Trump în funcția de președinte al Statelor Unite încoace, au organizat toate protestele însoțite de violențe extreme și acțiuni destabilizatoare. Toate acestea, împreună cu înscenări politice precum recenta tentativă de demitere a Președintelui, având un singur scop: înlăturarea lui Trump sau, dacă asta nu este posibil, măcar destabilizarea majoră a țării și decredibilizarea actualei administrații.

În spatele acestui întreg șir de acțiuni pur și simplu teroriste s-a aflat, la lumina zilei, întreaga pletoră a așa zisei societăți civile impregnate de neomarxism, sponsorizată generos de rețelele financiare ale funestului George Soros și ale altor câțiva miliardari cu aceleași viziuni luciferice, de instaurare a unei lumi noi pe ruinele fumegânde ale celei tradiționale, ce trebuie demolată. Culmea coincidenței, același Soros regăsindu-se printre sponsorii cei mai importanți din ultimele trei decenii ai Partidului Democrat, devenit un soi de oficină neobolșevică și anticreștină, ale cărui cadre se regăsesc astăzi printre organizatorii și instigatorii protestelor de tip violent.

Toată această extremă stângă ce a cuprins, asemenea unor metastaze, Statele Unite ale Americii, reușind ceea ce sovieticii nu au fost în stare, reprezintă rodul unei viziuni greșite, care de zeci de ani a transformat poporul american într-o masă fleșcăită de abundență și confort, în care indivizii au devenit robii exclusivi ai consumerismului și egoismului visceral. Adormit de plăceri, rupt de ritmurile naturii și deconectat de la o viață spirituală care să-i păstreze contactul cu Divinitatea, creierul fiecărui american a devenit victima sigură a marxismului de tip nou, camuflat sub ambalajul generos al democrației și apărării drepturilor omului ori minorităților de tot soiul, oprimate, desigur, de majoritatea reacționară și fascistă… Tineretul american, ca și cel european de altfel, cade zilnic pradă teoriilor vopsite în culori atrăgătoare, ce ascund în realitate arma de distrugere a propriei lor civilizații. În numele libertății absolute și unui hedonism seducător, acest tineret este instigat să distrugă cu mâna lui temelia creștină a propriei sale țări, renegându-și identitatea și săpându-și astfel groapa propriei sale viitoare robii.

Acest marxism de rit nou, oploșit pe țărmurile Atlanicului de adepții diabolicului Leon Troțki – el însuși purtând pe conștiința sa moartea a milioane de oameni în Uniunea Sovietică -, s-a dovedit mult mai eficient decât marxismul aplicat prin teroare fățișă, de Stalin, în Europa de Est. Previziunile lui Troțki și ale discipolilor săi, coagulați în jurul Școlii de la Frankfurt, s-au adeverit. Dacă în Europa de Est comunismul a sucombat, în Vest el triumfă astăzi sub culoarea bleumarin și lozincile unor dogme irezistibile.

Iar combustibilul ce alimentează flăcările care au cuprins Statele Unite în aceste zile trebuie căutate tocmai în această ideologie diseminată fără odihnă, în toate mediile vieții sociale și culturale, de promotorii noii lumi fără Dumnezeu și națiuni.

Mișcarea Antifa, descendentă directă a echipelor de șoc comuniste care se opuneau pe străzi batalioanelor de asalt naziste din anii Republicii de la Weimar, devenită astăzi vârful de lance al violențelor de stradă din SUA, reprezintă doar brațul înarmat ale neocomunismului internațional. Această mișcare acționează din America și până în Europa, alimentându-se, prin suveici ONG-iste, din aceleași rețele otrăvite din care nu poate lipsi cea a lui Soros. În numele antifascismului, militanții săi spălați pe creier cu operele lui Marx, Lenin și Mao, incendiază biserici și magazine, ucid adversari politici, în numele aceleiași Internaționale pentru care și „antifasciștii” interbelici subminau stabilitatea Europei visând la revoluția comunistă.

Introducerea Antifa pe lista organizațiilor teroriste, anunțată deunăzi de președintele Donald Trump, este o decizie salutară și era de mult timp o necesitate. Metodele de acțiune ale acestei mișcări sunt eminamente teroriste, iar prezența ei în orice societate constituie prezența latentă a morbului comunist în forma sa cea mai concentrată și agresivă.

Să nu ne amăgim însă crezând că, odată cu declanșarea ofensivei împotriva Antifa, lumea de astăzi se va afla pusă la adăpost de cei ce doresc ștergerea sa de pe fața pământului. Morbul marxist va continua să trăiască și să continue subminarea societăților democratice, prin tot ceea ce înseamnă dogmă a corectitudinii politice aplicată în viața socială, în cultură, în educație și mass-media. Decadența instituționalizată, putreziciunea morală ridicată la rang de creație artistică și sursă de inspirație sau obiect de studiu, sunt ele însele zămisliri ale aceluiași spirit care, pe străzi, înfierbântă mințile celor ce devastează, incendiază și ucid.

Eradicarea acestei paradigme a putreziciunii și anihilarea surselor sale de finanțare mai mult decât generoase, curățarea mediilor universitare de pegra marxistă cuibărită la catedre în numele libertății de conștiință și unei excelențe academice pidosnice, având pe conștiință creierele spălate a generații întregi de studenți, toate acestea sunt mult mai importante decât suprimarea mișcării Antifa. Asta dacă dorim un viitor întemeiat pe normalitate și echilibru lumii noastre.