DESCHIDEȚI BISERICILE! Platforma ÎMPREUNĂ somează autoritățile cu acționarea în contencios administrativ și solicitarea de daune pentru încălcarea exercițiului libertății de credință în cazul în care nu vor include bisericile printre spațiile redeschise pe 15 mai

Platforma civică apolitică ÎMPREUNĂ somează Președinția, Parlamentul și Guvernul României că le va da în judecată pentru încălcarea exercițiului libertății de credință dacă lăcașurile de cult vor fi exceptate din lista spațiilor care vor fi redeschise începând cu 15 mai, cum s-a întâmplat până acum la nivel declarativ.

„Procedură prealabilă acționării în instanță pentru încălcarea exercițiului libertății de credință

Președintelui României,Președintelui Senatului României,Președintelui Camerei Deputaților,Prim-ministrului Guvernului României,
Subscrisa, Platforma Civică Împreună, constatând lipsa lăcașurilor de cult din enumerarea spațiilor care vor fi redeschise începând cu 15 mai, vă înaintăm prezenta

Procedură prealabilă acționării în instanță pentru încălcarea exercițiului libertății de credință

Preambul:Potrivit Decretului de instituire a stării de urgență emis de Președintele României, pe data de 15 mai 2020, încetează starea de urgență declarată în temeiul OUG 1/1999 modificată.

Pe perioada acestei stări de urgență, libertatea de credință a fost practic anihilată în România, atât la nivel colectiv, cât și la nivel individual, prin îngrădirea cetățenilor care nu sunt clerici a oricărui exercițiu al acesteia, indiferent dacă privea participarea individuală la slujbe, dreptul de a avea acces ori de a-i fi administrate Sfintele Taine, fiind interzis inclusiv liberul acces în incinta curților lăcașurilor de cult în afara serviciului religios.
Din punct de vedere al istoriei vieții liturgice în România, dar și al evoluției modului de respectare al libertății de credință la noi în țară de-a lungul timpului, cetățenii români nu au mai cunoscut vreodată în istoria societății românești o astfel de anihilare a exercițiului libertății de credință.

Situația prezentă:

A fost anunțat public de către Președintele României că începând cu 15 mai 2020 vom intra într-o ,,așa-numită stare de alertă”.

Analizând juridic reglementarea incidentă acestei noi stări, se constată cu titlu de precizare prealabilă că, potrivit art. 4 alin. 1 lit. b din OuG 21/2004, interpretat atât prin metodă sistematică, cât și teleologică, starea de alertă se declară ,,în cazul iminenței amenințării sau producerii situației de urgență”. Cu alte cuvinte, situația de urgență care a fost considerată atât de întemeiată de Președintele României încât să decreteze stare de urgență pe o perioadă de 60 de zile, ar fi putut fi precedată de declararea unei stări de alertă, textul dispoziției legale fiind fără putință de tăgadă sub aspectul caracterului prealabil din punct de vedere logic al ,,iminenței amenințării”. Se observă că amenințarea, iminența sunt, din punct de vedere logic, prealabile producerii riscului care a determinat declararea stării de urgență, ceea ce nu este cazul în speță, starea de urgență încetând pe 15.05.2020.

Strict cu privire la ce măsuri se pot dispune pe timpul acestei „așa-numite” stări de alertă, este foarte clar stipulat în art. 4 din OuG21/2004 că se pot dispune orice măsuri care sunt necesare pentru înlăturarea stării de forță majoră, fără să avem decretată ori măcar definită o stare de forță majoră, cel puțin una în condițiile riguroase pe care le prevede Dreptul pentru starea de forță majoră. De asemenea, este de asemeni în mod expres prevăzut în Ordonanța 21/2004 că măsurile astfel dispuse numai în mod necesar pentru înlăturarea stării de forță majoră trebuie oricum să fie proporționale cu situațiile care le-au determinat și să se aplice cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de lege, ele fiind stabilite prin acte administrative ,,regulamente, planuri, programe sau documente operative aprobate prin decizii, ordine sau dispoziții emise conform reglementărilor în vigoare” și care potrivit art. 45 din OUG 21/2004 pot fi supuse unor acțiuni în anularea lor în contencios-administrativ. Practic, este vorba despre simple acte administrative.

Restrângerea libertătii constituționale de credință nu poate fi realizată prin astfel de acte administrative dispuse în baza OuG 21/2004, măcar si numai pentru că, potrivit art. 115 alin 6 din Constituția României ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție. Așadar nu putem fi în prezența unei restrângeri în temeiul acestei OuG 21/2004 în baza căreia Președintele ne-a anunțat instituirea unei „așa-numite stări de alertă”, declarate printr-o „Hotărâre” (art. 4 alin. 5 din OuG 21/2004).
Am demonstrat mai sus că în perioada stării de urgență, exercițiul libertății de credință – garantată constituțional – a fost complet anihilat pentru cetățenii români, cu excepția clericilor. Pentru starea de alertă anunțată, anihilarea sau restrângerea exercițiului de credință nu poate fi făcută decât printr-o lege, atât datorită prevederilor constituționale și legale mai-sus enunțate, dar și pentru art. 4 din OUG 1/1999 care prevede posibilitatea restrângerii exclusiv până la încetarea stării de urgență (ea însăși numai în măsura respectării art. 53 din Constituție).
*
În aceste condiții, dincolo de încălcările constituționale pe care le-am trăit ca societate creștină în ultimele două luni, vă solicităm ca în perioada acestei stări de alertă să permiteți accesul creștinilor:

a) în curțile lăcașurilor de cult la o distanță de 1,5 m unul de altul, pe timpul serviciilor religioase desfășurate de slujitorii bisericii în interiorul acesteia, cu respectarea tuturor măsurilor impuse de autoritățile medicale în privința igienizării și protejării individuale,

b) precum și în interiorul lăcașurilor de cult în afara duratei serviciilor religioase, în mod individual, nu mai mult de trei persoane odată, cu respectarea acelorași măsuri și cu igienizarea obligatorie ulterioară a lăcașurilor.

În ipoteza în care nu veți da curs acestei cereri rezonabile a societății civile creștine, refuzul reprezintă o nouă sfidare dovedit anti-creștină prin caracterul discriminatoriu aplicat creștinilor raportat la liberul acces al cetățenilor României în oricare alt spațiu public decât incinta lăcașurilor de cult.

Prezenta constituie procedură prealabilă administrativă urmată de acționarea în contencios administrativ, dar și de solicitarea de daune pentru consecințele caracterului discriminatoriu al măsurilor aplicate”, a scris Mihai Gheorghiu, președintele Platformei civice ÎMPREUNĂ, marți, pe pagina de social media a organizației.