Televiziunea operează la nivelul imaginației și poate transmite direct în subconștientul publicului mesajul dorit, ocolind în mare măsură reflexia rațională. De aceea, televiziunea este cel mai performant magician care a existat vreodată. Ea oferă individului puterea, chiar dacă una iluzorie.
Richard Weaver amintește, într-un eseu despre capcanele modernității, influența avută de televiziune și radio asupra unei comunități din regiunea deluroasă a statului Kentucky. Chiar și după al II-lea război mondial, oamenii din zonă reușiseră să își păstreze un specific cultural spectaculos prin conservatorismul său. Vorbirea, cântecele, religia și codurile sociale purtau o amprentă elizabetană, iar unii interpreți erau tentați să afirme că se puteau distinge inclusiv note chauceriene. Două războaie de secesiune, o revoluție industrială și culturală, plus două războaie mondiale nu au putut distruge un mod de viață solid instalat. Însă, odată cu apariția televiziorului și a radioului, comunitatea înfloritoare de odinioară a dispărut cu repeziciune.
În zilele noastre, oamenii sunt tentați să pună necazurile nu neapărat pe seama televiziunii, în genere, ci a programelor decadente, stereotipe și vulgare. Cei mai cultivați și maturi se lamentează despre vremurile de odinioară, când îl puteai vedea la televizor pe Bernstein descifrând simfoniile lui Beethoven, pe Iosif Sava vorbind ore în șir despre artă, muzică sau filozofie, ori pe Kenneth Clark povestind despre grandoarea civilizației occidentale. „Doar dacă am putea da mai multe lucruri la fel la televizor și totul ar fi ca înainte”. Nimic mai fals, spune Virgiliu Gheorghe într-o carte excelentă, intitulată „Efectele televiziunii asupra minții umane”, publicată la Editura Prodromos.
Argumentele biofizicianului român vin din zona științifică și sunt, cum se spune astăzi, „value free”, deși autorul nu-și ascunde adeziunea la tradiția ortodoxă (fără că asta să fie un handicap, ba dimpotrivă). Pe scurt, teza să cea mai percutantă este aceea că nu contează în mod necesar ceea ce privești la televizor, deoarece efectele (distrugătoare) se vor manifesta independent de programul urmărit. „Toate studiile constată apariția unei anomalii neurologice în timpul privitului la televizor, și anume o inhibare a activității emisferei stângi a creierului, care-și reduce extrem de mult activitatea”.
Legătura dintre cele două emisfere se întrerupe parțial, iar ariile cortexului prefrontal (segmentul din creier care deosebește omul de animal) devin periclitate. Emisfera stângă este responsabilă de analizarea și organizarea datelor primite, în timp ce partea dreaptă a creierului „determină răspunsuri mai degrabă emoționale decât raționale”. De asemenea, succesiunea tot mai rapidă a imaginilor tv pune individul în incapacitatea de a mai putea analiza informația, o situație similară celei din hipnoză. Cu alte cuvinte, „mintea omului în fața televizorului nu mai este un subiect deplin conștient al procesului de cunoaștere”.
Virgiliu Gheorghe, mergând pe urmele cercetărilor efectuate de neuropsihologii Emery și Peper, avertizează că privitorul devine un somnambul care a lăsat jos garda conștiinței și rațiunii, fiind un candidat ideal pentru manipularea cea mai ordinară.
Consecințele evidente sunt dramatice, în special pentru copiii crescuți astfel, care devin ființe mutilate mental și sufletește, dar nici adulții cu o experiență solidă în față micului ecran nu au cum să evite probleme grave. Dependența, plictiseala, pasivitatea, nervozitatea și agitația pot fi întâlnite cu ușurință la consumatorii înveterați. Mai mult, la cei mici, tandemul magic televizor-calculator inhibă puternic dezvoltarea cortexului prefrontal și stimulează tendințele instinctuale (agresivitate și sexualitate, cu predilecție). Asta când nu declanșează crize de epilepsie în lanț, așa cum s-a întâmplat în Japonia în 1998, pe 16 decembrie, când 700 de copii au fost transportați la spital că urmare a unor sindromuri identice, după ce au vizionat „Pokemon”.
În acest sens, televiziunea se adresează structural naturii căzute a omului, gâdilând și „odihnind patimile” .
Și din acest motiv, mesajele transmise au o tendință degenerativă tot mai accentuată. Există o diferență între un film din anii ’30 și unul recent, dar ele țin mult mai puțin de natură, cât de detalii, tehnici, precum și de coruperea continuă a gustului public. Însă, filozofia lor rămâne în esență aceeași: o apologie neîntreruptă a plăcerilor materiale (în special, erotice) și o negare a oricărei dimensiuni spirituale.
„Televiziunea suspendă rațiunea ca facultate fundamentală a persoanei umane și reduce experiența la dimensiunea sa senzitivă (simțuală), senzuală chiar; conduce inevitabil, în consecințele sale ultime, la stimularea unei percepții erotice asupra realității. În acest context, mesajul erotic se dovedește perfect adaptat televiziunii, suprapunându-se efectului principal de erotizare a percepției umane pe care-l produce vizionarea TV”.
Însă nu doar pornografia este încurajată prin intermediul televiziunii. Violența și, doar în aparență surprinzător, magia sunt celelalte nume sub care se prezintă, de fapt, „nihilismul, acest oaspete neliniștitor care a invadat casă omului.”
Virgiliu Gheorghe explică creșterea relevantă a violenței în școlile românești în anul școlar 2004-2005 (și ulterior) prin intervalul de 15 ani scurs de la apariția televiziunii pe scară largă. „Atât timp e nevoie să treacă pentru a se maturiza o generație, în cazul nostru cea crescută cu televizorul”. De altfel, evidențele empirice prezentate în carte pentru această teză, enunțată printre alții și de cunoscutul defector KGB Yuri Bezmenov, sunt copleșitoare și merg de la exemplul Africii de Sud, cu o violență în expansiune la aproximativ 15 ani de la introducerea televizorului, până la studii comparative între orașe nord-americane asemănătoare din punct de vedere cultural și socio-economic, singură diferență constând în numărul de canale receptate.
Un capitol foarte interesant îl reprezintă cel dedicat magiei, autorul arătând de ce televiziunea oferă un cadru perfect pentru mesajele oculte. „Televiziunea este, practic, cel mai performant mag care a existat vreodată. Ea oferă indivizilor puterea, chiar dacă una iluzorie”. Și, de asemenea: „Televiziunea operează la nivelul imaginației și poate transmite direct în subconștientul publicului mesajul dorit, ocolind în mare măsură reflexia rațională”.
În fine, este greu de făcut dreptate unei cărți care abundă în informații și cercetări ample, însă cred că marele plus al lucrării îl constituie abordarea terapeutică ortodoxă, din partea a treia, care îi permite cititorului să depășească stadiul inevitabil mai sec al analizelor empirice și ii oferă o deschidere spre o antropologie realistă, cum este cea creștină.
de Ninel Ganea Cultura Vieții
