O veste tristă de Crăciun. MIHAI CREANGĂ a plecat la Ceruri…
O veste tristă a străbătut ca un fior ziua de Crăciun. Prin plecarea dintre noi a jurnalistului MIHAI CREANGĂ, chiar în aceste zile în care comemorăm 30 de ani de la jertfele Revoluției din Decembrie 1989, România pierde încă un intelectual de înaltă ținută, un om de jertfă și mare curaj, luptător împotriva comunismului, apărător al adevărului istoric și libertății de exprimare. În paginile ziarului condus de el, foștii deținuți politici și discipolii lor mai tineri au găsit suportul moral și puterea de a rezista și a se organiza, în perioada de după 1990, întunecată de incertitudini și de restaurația structurilor comuniste. Maniera deontologică onestă, altruistă și inflexibilă compromisului, pe care a impus-o în jurnalismul românesc, face din MIHAI CREANGĂ un reper de profesionalism și trăire creștină.
La despărțirea de unul din puținii luptători împotriva comunismului din ultimii ani ai dictaturii, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu aduce omagiul său celui care a luminat cu slova Adevărului în noaptea unor vremuri grele pentru existența noastră românească.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
Fundația Ion Gavrilă Ogoranu
Președinte, Coriolan Baciu
Secretar, Florin Dobrescu
În 1988, un grup de ziarişti români sfidau cel mai rigorile celui mai drastic regim dictatorial din întreaga Europă de Est a acelui moment , inițiau o organizație cu ramificaţii în mai multe oraşe şi judeţe, încercau ceea ce părea absolut imposibil în condițiile controlului omniprezent al Securității: tipărirea unui ziar ilegal. Date fiind condițiile drastice în care erau nevoiți să acționeze, ei aveau să recurgă la metoda culegerii manuale, cu litere de plumb sustrase din combinatul Casa Scânteii. Unul dintre ei era MIHAI CREANGĂ. Denunțați, ei aveau să fie arestați la 25 ianuarie 1989. Avea să urmeze un calvar, atât pentru ei, care vor trece prin anchetele dure ale Securității, cât și pentru familiile lor, izolate social, păzite 24 de ore din 24 de Securitate, cu mijloacelșe de comunicație tăiate. Securitatea a încercat să acrediteze ideea că inițiativa ar fi fost rodul agenturilor de spionaj străine, o parte dintre inculpați fiind trimiși cu domiciliu forţat în diverse oraşe, iar lui Petre Mihai Băcanu intentându-i-se un proces pentru infracțiuni de drept comun.
Eliberat pe 22 decembrie 1989, după fuga lui Ceaușescu, Mihai Creangă avea să devină redactorul șef al ziarului România liberă, devenit curând principala tribună a luptei împotriva restaurației structurilor comuniste, numărându-se printre publicațiile suprimate în perioada de după represiunea din 13-15 iunie 1990. Cei care au trăit cu intensitate acei ani negri de persistență a neocomunismului iliescian, nu vor uita niciodată cu câtă bucurie și speranță așteptam, în fiecare sfârșit de săptămână, apariția suplimentului Aldine al ziarului, supliment îngrijit de Mihai Creangă, în care adevărul istoric necenzurat se întâlnea cu libertatea de exprimare, aducând o lumină în întunericul acelor ani fără speranță.