Mareşalul român care a dat două lovituri năprasnice bolşevismului. A fost interzis de comunişti şi scos din cărţile de istorie

Constantin Prezan s-a născut la 27 ianuarie 1861, în satul Sterianul de Mijloc din comuna Butimanu, care face acum parte din judeţul Dâmboviţa. A urmat şcoala primară din satul natal, iar în anul 1874 a devenit elev la Şcoala Fiilor de Militari din Iaşi. La absolvire, Constantin Prezan a devenit elev al Şcolii Militare de Infanterie şi Cavalerie, după care, la terminarea şcolii, a fost avansat la gradul de sublocotenent.

A continuat să se pregătească pentru o carieră militară de succes şi în anul 1881 a fost printre primii cursanţi ai unei noi instituţii de învăţământ a Armatei Române: Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu. A fost al doilea din 23 de cursanţi, fiind avansat la gradul de locotenent. Constantin Prezan a câştigat un concurs pentru a urma în străinătate străinătate cursurile prestigioasei „Şcoli de Aplicaţie pentru Artilerie şi Geniu” de la Fontainebleau, pe care absolvit-o în august 1886, cu calificativul „prea bine”. A obţinut în acest fel brevetul de ofiţer de stat major, la 16 noiembrie 1896 fiind  numit în Statul Major Regal, ca adjutant pe lângă principele moştenitor Ferdinand, funcţie pe care a ocupat-o până în 1901.

Constantin Prezan s-a remarcat şi a avansat mereu în ierarhia militară, pe 1 noiembrie 1910 fiind numit comandant al Diviziei 10 Infanterie, iar la 30 martie 1911 a fost mutat la comanda altei mari unităţi similare, Divizia 7 Infanterie. Acesta a avut un rol important în timpul celui de-al doilea război balcanic din 1913, când militarii au fost decimaţi de holeră. Trupele conduse de Constantin Prezan au suferit pierderi minime ca urmare a organizări hrănirii, cartiruirii şi respectarea normelor de igienă.

În primul război mondial, Constantin Prezan activa în cadrul Armatei Nord, care va străpunge Carpaţii Orientali pentru eliberarea Transilvaniei de sub stăpânirea Austro-Ungariei. Generalul Prezan avea un stil de conducere modern şi deosebit de eficient. Din cauza înfrângerilor suferite de armata română în zona de sud a frontului, trupele generalului Prezan au trebuit să se retragă. Alături de Henri Berthelot, generalul Prezan a conceput un plan de apărare al Bucureştiului, care a însemnat o puternică rezistenţă în faţa inamicului.

În decembrie 1916, Constantin Prezan a fost numit şef al Cartierului General al Armatei Române şi a demarat o acţiune de reformare a structurii administrative din armată. De asemenea, generaluil Prezan a jucat un rol important în elaborarea planurilor de luptă care au dus la victoriile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. După capitularea Puterilor Centrale, Constantin Prezan a condus operaţiunile militare desfăşurate împotriva Ungariei bolşevice care atacase Transilvania.

La 20 martie 1920, Marele Cartier General a fost demobilizat, structurile sale fiind fie contopite cu structurile Marelui Stat Major, fie desfiinţate. La aceeaşi dată, generalul Constantin Prezan şi-a prezentat demisia din armată. Prin Înalt Decret generalul de corp de armată, la data de La 14 iunie 1930, Constantin Prezan a fost înălţat la demnitatea de „Mareşal al României”. Constantin Prezan s-a stins din viaţă la 27 august 1943, la vârsta de 82 de ani, fiind înhumat în curtea reşedinţei sale de la Schinetea cu funeralii naţionale.

Generalul (r) Mihai Hodoregea, autor a unor romane istorice despre mareşalul Constantin Prezan, spune că mareşalul Constantin Prezan a fost scos de comunişti din cărţile de istorie, pentru că s-a opus bolşevismului : „Mareşalul Prezan, în epoca comunistă, ca urmare a faptului că s-a opus bolşevismului, a fost scos din cărţile de istorie. În perioada de documentare, când am studiat «Dicţionarul enciclopedic al României“, la litera «P», mareşalul Prezan nu este trecut. Am încercat să află de ce s-a întâmplat acest lucrul. La sfârşitul anului 1917, în momentul în care la Moscova s-a instaurat conducerea bolşevică, Lenin împreună cu Troţki au hotărât să transforme România în republică sovietică pe calea armelor. Au trimis un grup de 3.000 de militari care au fost cartiruiţi lângă Iaşi, la Socola, sub pretextul că vin să întărească frontul, dar aveau obiectivul de a aresta guvernul şi pe rege, a-i împuşca şi transforma România în ţară sovietică. Generalul Prezan era într-o relaţie foarte bună de prietenie cu generalul Dimitri Cerbacev, şeful trupelor ruse din Moldova, care i-a spus că în noaptea respectivă să nu rămână în Iaşi. Prezan a insistat să afle de ce, iar Scerbacev, crezând că Prezan nu va avea timp de reacţie, i-a spus despre ce e vorba. Prezan s-a dus la rege. Situaţia era foarte complicată, pentru că atacarea trupelor ruseşti putea să ducă la un conflict între armata rusă şi cea română. Mareşalul Prezan a trimis două regimente de vânători de munte şi în noaptea respectivă a lichidat gruparea respectivă. Câteva sute de ruşi au fost omorâţi, iar ceilalţi au fost dezarmaţi. Pentru asta, bolşevicii nu l-au înghiţit niciodată“.

Un alt motiv al urii bolşevicilor faţă de mareşalul Prezan a fost acţiune de înfrângere a guvernului bolşevic din Ungaria. „O altă acţiune antibolşevică a fost campania din 1919 din Ungaria, unde conducerea politică a cedat puterea partidului bolşevic condus de Bela Kun, care urmărea să atace concomitent România şi să ocupe Transilvania. Mareşalul Prezan a avut informaţii de la Serviciul Secret Român, a luat oştirea şi s-a terminat totuil cu ocuparea Budapestei. Este a doua mare lovitură dată bolşevismului“, spune generalul (r) Mihai Hodorogea.