LOCUL UNDE RĂUL A DEVENIT SPERANȚĂ
Într-un loc în care colectivizarea forțată și totală s-a făcut în câțiva ani, desi în alte locuri vecine nu s-a întâmplat asta; într-un loc în care s-au apucat să construiască marele canal, doar cu lopata și roaba, ca să extermine elitele, deși, în locurile apropiate nu s-a întâmplat asta; într-un loc unde un ucenic de cizmar a devenit clona lui Kim Ir Sen, și și-a condus poporul spre cele mai înalte culmi ale socialismului, un sfert de secol, până ce acesta a învățat bine ce este foamea și frigul; într-un loc, singurul, în care a avut loc o “revoluție anticomunistă” sângeroasă , nu de catifea ca-n celelalte locuri; într-un loc unde, după o “revoluție anticomunistă”, a fost ales șef al statului, cu 90 % din voturi, un comunist sadea; într-un loc unde cel care s-a făcut vinovat de moartea a peste 1000 de nevinovați, a fost ales, drept pedeapsă, de trei ori președinte; într-un loc în care, după o “revoluție anticomunistă”, torționarii comuniști – care au bătut cu vâna de bou, au scos dinți și au smuls unghii, sau doar au ucis – au primit pensii uriașe, și au apărut la televizor pentru a-și povesti liniștiți isprăvile, fară că nimeni să le spună ceva – nici măcar intelectualii care s-au opus fostului regim rezistând, s-a zis, prin cultură; într-un loc în care intelectualii, care au rezistat prin cultură, au devenit din anticomuniști, neo marxiști; într-un loc în care consilierul criminalei Ana Pauker – numit, după “revoluția anticomunistă”, ministru al învățământului și decorat de actualul președinte cu ordinul “Steaua României”- a ajuns simbol al mișcării #Rezist; într-un loc în care Răul este numit, o data la 4 ani, “răul mai mic”; într-un astfel de loc era normal ca principalii candidați la președinție să fie acum doi neo marxiști și-o proastă; într-un astfel de loc va fi normal ca unul dintre neo marxiști să fie ales, pentru a doua oară, președinte; într-un astfel de loc era normal ca “răul mai mic” să ne fie speranța.