Programele ReStart şi recruţii români ai acestora

La Bucureşti, în cadrul operaţiunii ReStart (care se substituia mai amplei „Open Government“, căci ataca structurile statului, nu doar le „des­chidea“), Chris Worman a „înscris“ pe site-ul www.restartromania.ro (azi inactiv), platformă găzduită de Hotnews (publicaţie bănuită de legături cu SRI) aproa­­pe 150 de „proiecte distincte“, anunţând premii de câte 5.000 de dolari pen­tru românii cu cele mai bune idei „anti-corupţie“ şi de „schimbare“. Având din start promovare din partea altor activişti, cu vechi ştate soroşiste, mai mult de 2000 de români şi-au creat profiluri publice perso­nale pe site. În primele şase luni, au fost făcute 200 000 de vizite pe site.

Ruxandra Popa, activistă angajată de Worman ca PR la TechSoup (care lucrase înainte la Ong-ul austriacSOS Satele Copiilor, ca şi la agen­ţia ame­ricană evreiască DDB Worldwide), spunea la începutul lui august 2011 că în urma campaniei de teasing «Vreau să fiu de vină!» ce anunţa lansarea proiectului ReStart România, 14.880 de români şi-au asumat vina (intenţia) de a lupta pentru o schimbare în comunitatea în care trăiesc. Am văzut că Gitenstein anunţa peste un an că au strâns 140.000 de luptători.

„Până pe 15 septembrie [2011] – mai zicea PR-ista TechSoup -, orga­nizaţiile non-guverna­men­ta­le, antreprenorii sociali, programatorii sau pur şi simplu oamenii care s-au săturat să aştepte ca sistemul să devină de la sine mai eficient şi mai puţin corupt, pot să vină cu soluţii proprii la pro­ble­mele cu care se confruntă şi să le adauge pe platforma ReStart… Cele mai bune 10 idei sunt implementate şi transformate în platforme online [organi­za­ţii site tip Resistance], ajutate să se dezvolte şi să devină cunoscute, iar 5 dintre ele vor primi granturi în valoare totală de peste 25 000 de dolari.”

Şi într-adevăr, cinci câştigători au primit fiecare câte 5.000 USD de la fundaţia fiicei celui mare filantrop „atlantist“ din lume, adică de la French American Charitable Trust (FACT), condusă de Diane V. Feeney, fiica ex-mi­liardarului Chuck Feeney, un american care a fondat The Atlantic Philan­thropies, cheltuind pe donaţii şi granturi 8 miliarde de dolari SUA. Chuck Feeney s-a remarcat ca apropiat de bilderberghienii noii ordini mondiale Bill Gates şi Warren Buffett, ca şi ca membru al societăţii iniţiatice The Sphinx Head Society (în care sunt membri mulţi potentaţi americani), sau cu uri­a­şele donaţii mai speciale, cum ar fi către Rhodes Trust (mama societă­ţi­lor globale actuale), pentru a înfiinţa „un nou Institut Atlantic“, ori donarea de 177 milioane de dolari către University of California din San Francisco pentru a crea institutul de control mintal Global Brain Health Insti­tute, cu scopul declarativ de „a stopa creşterea precipitantă a demenţei prin in­stru­irea şi conectarea unei noi generaţii de lideri din întreaga lume“.

Chuck Feeney este totodată modelul lui Antonis Schwarz (după cum declară Schwarz în interviul din Alliance for philanthropy, op.citat), milio­na­rul care a finanţat indirect grupul românesc #Declic, principalul promotor şi instigator organizat şi sistematic al mişcării #rezist (a se vedea paginile 321-322 / capitolul Liderii #rezist trebuie plătiţi cumva – studiu de caz privind #Declic-ul mişcării #Rezist).

Printre câştigătorii români ai operaţiunii ReStart Romania a am­ba­sa­dorului Gitenstein s-au aflat şi viitori susţinători ai mişcării #rezist: Codru Vrabie (un activist finanţat şi format de Fundaţia Soroş & co) şi Elena Calistru, care a înfiinţat, cu această ocazie grupul Funky Citizen.

Iată câteva elemente din traseul lor pre şi post ReStart / Gitenstein:

Vrabie era un tânăr cu studiile superioare abandonate la facultatea politehnică TCM din Bucureşti când i-a surâs şansa. Fundaţia Soros pen­tru o Societate Deschisă din România i-a oferit mai întâi, o bursă de sprijin fi­nanciar pentru a participa la Şcoala de vară Justice and Power in Transi­ti­ons Societies, organizată în mai 1994, la Cortona (Italia), de Institut für die Wießenschaften vom Menschen din Viena. „Ceva s-a întâmplat acolo, pen­tru că Vrabie a primit imediat o altă sponsorizare din partea Fundaţiei Soros: o bursă completă pentru perioada studiilor de licenţă la Universita­tea Ame­ri­cană din Bulgaria (AUBG), în perioada august 1994 – mai 1998. AUBG e o universitate particulară, cu taxele anuale care se ridică azi la circa 15.000 de dolari americani… Vrabie se mândreşte public cu bursa primită de la Soros, spunând că «fără bursele de studii, nişte mii de studenţi români, extrem de capabili, ar fi rămas nişte mediocri şcoliţi după manuale în­ve­chite, de profesori retrograzi…»“.

Nu-şi pune problema şi invers: că nişte studenţi mediocri, fără un viitor strălucit profesional în viaţă sau fără vocaţie, au putut fi racolaţi de Ongismul internaţional de meserie şi de interese suspecte, care a pom­pat bani în ei până i-a format şi umplut de doctrină şi de diplome. În 1997, Codru Vrabie face şi un curs la universitatea de stat din Ohio – SUA.

„Începând din august 1998 – spune Vrabie într-o declaraţie de in­te­­rese – am participat la zeci de conferinţe naţionale şi internaţionale, în cali­tate de reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale cu care am lucrat – transportul, cazarea şi masa au fost aproape întotdeauna suportate de organizatori, fiind finanţate de donatori internaţionali precum Open Society Foundation / Institute [fundaţia lui Soros], USAID [agenţia SUA ce acţio­nea­ză coordonat cu CIA], EWPPP [East-West Parliamentary Practice Project, Ong-ul de la Amsterdam susţinut din SUA de Fundaţia Ford], Phare etc.“

Primul lui loc de muncă primit în 1998 de activistul Codru Vrabie, a fost la Fondul pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC-ul lui Karen Fogg), apoi a fost consultant la Forumul Român pentru Refugiaţi, iar în iunie 1999, devine coordonator de programe la Centrul de Resurse Juridice, un pui al fundaţiei lui Soros în România, adică afiliat cu Soros Open Network (Son), pentru ca din 2002 până în februarie 2011 să ajungă şi la filiala din România a Transparency International, unde a ocupat, pe rând, funcţiile de expert, coordonator, di­rec­tor adjunct şi, din 2005, o poziţie în board-ul direc­tor (fiind şi director exe­cutiv interimar o vreme), timp în care activa şi pe la alte Ong-uri mai mici, ca instructor.

Din această poziţie de şef la supra-Ong-ul transnaţional Transpa­ren­cy, din iulie 2007 Vrabie era numit de Senatul României, ca „repre­zen­tant al organizaţiilor societăţii civile“, în Consiliul Naţi­onal de Integritate, or­ganism dea­su­­pra Ani, autoritate de control a demnitarilor.

În această poziţie se afla Vrabie când s-a înscris în operaţiunea ReStart România / Resitance a ambasadei SUA, în 2011. Între timp, el şi-a făcut şi propria asociaţie, EPAS (de la European Ambassador Schools Pro­gramme sau „Şcoala Ambasador a Uni­unii Eu­ropene“, cum i-a mai zis).

Din februarie 2011 se lipise şi de programul principal al Fundaţiei Marshall al Statelor Unite pentru Europa, numit Marshall Memorial Fellow­ship, pentru care Vrabie, devenit important în schema americanilor, făcea selecţia aplicanţilor de burse din România, Moldova şi Ucraina care vor să facă parte din „nouă generaţie de lideri europeni pentru relaţiile transat­lantice“, instruiţi în programul SUA.

Codru Vrabie era deja un agent de influenţă al SUA, am putea spu­ne, deci, când, în noiembrie 2011, câştiga unul din premiile de 5000 de dolari din ReStartul ambasadei SUA şi era selectat de aceasta să dez­vol­te platforma / site web BursaŞpăgii, „proiectul“ său, spunând că va face o hartă unde va arăta locurile unde nu se plăteşte şpagă în România.

Proiectul „Bani Pierduţi“ (devenit platforma socială / web site, datorită operaţiunii ReStart) a câştigat şi el 5000 de dolari, fiind avansat de favorita lui Gitenstein, Elena Calistru de la grupul Funky Citizens, chiar atunci în­fi­ripat, dar a fost împărţit ulterior cu Vrabie, când au început să curgă finan­ţă­­rile masive pentru promovarea lui. Oficial, Funky Citizens (Cetăţeni Înfri­co­şaţi) s-a format în 2012, chiar în cadrul operaţiunii ReStart a amba­sa­dei SUA, fiind for­mat din Elena Calistru, preşedinte şi colegă cu Vrabie la Transparency International Romania,Alina Calistru, vice şi soră a primei, Livia Jelea, „cea mai bună prietenă“ a surorilor, vice şi responsabilă cu financiarul, plus, ulterior, Cosmin Pojonaru, oengist din 2005 la aso­ciaţia „Oricum“ – uşor pro­gre­sistă şi aso­ci­ată Fdsc, ca şi semnatară de scrisori publice tip #rezist -, ab­solvent de Ştiinţe Politice ca şi Elena Calistru).

Banipierduti.ro, devenit apoi banipublici.ro, vrea să demonstreze că autorităţile române nu sunt bune să adminis­tre­ze fon­durile pe care le au, ba chiar că „prin proasta administrare şi prin corupţie“, banii sunt furaţi (speech-ul Elenei Calistru în faţă lui Gitenstein, Worman, Ben-Horin şi a repre­zen­tan­ţilor unor mari corporaţii străine, în 5 noiembrie 2011).

Deoarece Calistru şi Vrabie erau şi colegi la Transparency, ei şi-au unit echipele, conducând împreună proiectele şi dezvoltând şi multe altele, pe grant-uri venite de la marile Ong-uri şi fundaţii transnaţionale.

În 2014, grupul lui Vrabie (Epas) s-a unit chiar oficial cu Funky Citizens, acest din urmă grup fiind, dintre toţi câş­ti­gă­torii, cei mai învede­raţi perpetuatori în timp ai „civic resistance“, iar din ianuarie 2017 înver­şu­naţi promotori ai protestelor #rezist. De fapt, Transparency Inter­na­tional, de unde erau Calistru şi Vrabie atunci, în 2011, făcea cărţile, la ve­dere, la ONU, din 20 septembrie 2011, în operaţiu­nea „Open Govern­ment Partnership“, împreună cu Open Society Founda­ti­ons (a lui George Soros), Carter Center, National Democratic In­stitute (NDI) al SUA, şi de Natural Re­­­source Gover­nan­ce Institut, un Ong de la Washigton condus de către evreul Daniel Kauf­mann, de la Banca Mondială, membru al think-tank-ul Broo­kings Insti­tu­tion, din care făcea parte şi ambasadorul Mark Gitenstein (a se ve­dea pagina 76, de la capitolul Pactul „Coaliţiei Ong“ marca Soros cu guvernele).

Cele cinci proiecte câştigătoare au fost Bani Pierduţi (Codru Vrabie), Piaţa de Şpagă (Calistru – Funky Citizen), Cine ce a Promis (Nicoleta Chiriţă, coordonator de proiecte la Ong-ul CeRe, un „pui“ / Son al Fundaţiei Soros – despre pro­mi­siunile din campaniile electorale), MedAlert (activistul Vlad Mixich şi politicianul Vlad Voiculescu, viitor ministru al Sănătăţii în 2016 în guvernul Cioloş şi membru în Plus, partidul acestuia, – site despre corupţia din sistemul de sănătate de stat, combătut astfel, în favoarea celui privat) şiPlantăm fapte Bune, al asociaţiei EcoAssist (cu o Hartă a Defrişărilor), dar această EcoAssist, Ong ecologist, de fapt, avea să devină membră a fun­daţiei Volum, la rândul ei o susţinătoare a preşedintelui Iohannis, din 2015, şi apoi asociată cu ONG-urile susţinătoare ale mişcării #rezist .

Fundaţia Volum este şi o participantă la întrunirile Human Resour­ces Club, clubul şefilor de personal al marilor corporaţii transnaţionale din România, care implică angajaţii corporatişti în „vo­luntariat şi corporate social responsibility“ (a se vedea paginile 339-340).

 Prima gală ReStart Romania a avut loc în 5 no­iem­­brie 2011, când au fost selectaţi câştigătorii şi „proiectele“ lor de agitare / trezire civică a popu­laţiei, operaţiunea continuând cu un vârf în 12 octombrie 2012, şi, în umbră, şi după părăsirea postului de către Gitenstein, în decembrie 2012.

Dar cine au fost sprijinitorii locali din umbră ai proiectului? O spune chiar Ben-Horin în finalul articolul din decembrie 2011 din Huffington Post:

„Permiteţi-mi să-i dau ultimul cuvânt lui Radu Moţoc, director al pro­gramelor pentru Fundaţia Soros România şi care a observat îndeaproape ReStart România încă de la înce­­puturile sale:

«Cu ReStart Romania, spiritul este cu siguranţă acelaşi [ca la re­vol­ta din 1989]. Ceva absolut unic în peisajul actual. Poţi simţi un anu­­mit etos – „contăm, putem face lucruri“ – care altfel scăzuse în ultimii ani. Ini­ţi­a­ti­ve precum ReStart Romania demonstrează că indivizii şi gru­purile civice sunt încă acolo şi sunt dispuşi să sfideze majoritatea cinică şi să acţio­ne­ze pentru binele public. Lăsaţi-i să se conecteze, să-i inspire şi să îi aducă şi pe alţii, şi am putea chiar să vedem că apare un nou tip de majoritate»“.

Cu alte cuvinte, oamenii Fundaţiei lui Soros, cu cele aproape 20 de Ong-uri pui ale ei, au stat aproape de operaţiunea ReStart România. În plus, finanţatorul principal al operaţiunii a fost Cee Trust (grupul cu centrul la Varşovia, din care face parte şi fundaţia Soros).

Iar Radu Moţoc nu numai că a fost din anii ’90 director de pro­gra­me la Fundaţia Soros (Fundaţia pentru o Societate Deschisă), dar la Tech Soup Romania este, din 2012, şi Executive Vice President, adică nr.2 după Worman. Totodată Moţoc este membru şi în board-ul Centrului de Resurse Juridice (pui al Fundaţiei Soros), ca şi al Fundaţiei Pact, adică la acele Ong-uri care susţin deschis mişcarea #rezist din 2017. În plus Moţoc a activat şi la ActiveWatch şi Pro Democraţia, alte susţinătoare #rezist.

Iar în board-ul Tech Soup Romania se mai află şi Andrei Pogonaru (proprietarul Esplanada Mall, de la Obor), fiul bancherului Florin Pogonaru, acesta din urmă fiind un susţinător în politică al lui Sebastianu „Tianu“ Burduja, fiului prietenului său, bancherul Marinel Burduja. Ori Tianu Burduja este, prin Asociaţia Pact (Platforma Acţiunea Civică a Tinerilor, alt Ong decât fundaţia Pact), un susţinător zelos al protestelor #rezist.

Într-un alt articol, „Instigatorul Şef“ de la Tech Soup, Ben-Horin, dez­văluie şi numele altor activişti români implicaţi în operaţiune, ca şi una din întâlnirile sale cu ambasadorul Gitenstein pentru implementarea ReStart, la Bucureşti, în martie 2012:

„Organizaţia mea, TechSoup Global, simte deopotrivă atât posi­bi­li­tatea, cât şi tensiunea. În România, condusă de partenerul nostru local [Chris Worman], am condus cu mare succes provocarea pentru o guver­nare deschisă şi pentru anticorupţie, cu cel mai înalt nivel de susţinere din partea ambasadorului american Mark Gitenstein. Ambasadorul Gitenstein a motivat ambasadorii americani din toată Europa Centrală şi de Est să so­licite astfel de provocări [precum în România] şi în ţările unde activează şi a motivat Departamentul de Stat al SUA să ofere asistenţa financiară.

Dar s-ar putea să-l fi dezamăgit puţin. Văzând entuziasmul său şi entuziasmul ambasadorului din Slovacia al SUA, Tod Sedgwick, a trebuit să răspund că, în consideraţiile noastre strategice din San Francisco, Cali­fornia, vedem nevoia de a construi mai întâi o infrastructură tehnologică solidă [a activismului în aceste ţări], de pe care, eventual mai târziu, putem lansa sute de provocări. Dar ambasadorii îmi spuneau: «Fii mai agresiv!», în timp ce eu le răspundeam: «Aşteptaţi»…

Întorcându-ne la hotel ne-am oprit la biroul TechSoup România, unde partenerul nostru, Chris Worman, ne-a prezentat [activistu]lui Vlad Atanasiu. Vlad reprezintă partea de tensiune a spectrului. El face parte din colectivul care conduce [Ong-ul] Centrul de Resurse pentru Organizaţii Stu­denţeşti (CROS) şi care este partenerul TechSoup România în Educaţia ReStart, o provocare care are ca scop aruncarea în aer a sistemului de în­văţământ superior din România, pe care Vlad l-a perceput ca fiind scle­ro­­­tic şi sufocant al imaginaţiei, talentului, inovaţiei şi învăţării reale. Colectivul lui se sprijină pe banii primiţi companii precum Kraft [compania america­nă lider în România pe piaţa de cafea, ciocolată şi biscuiţi], care recunosc că sunt mai multe şanse de a găsi talente inovatoare în rândul participan­ţi­lor la programul lui Vlad.

Vlad este muuuuult mai agresiv (scrappy); el trăieşte schimbarea, aşa cum se spune. I-aş compara etosul cu cel al mişcării Occupy, cu di­fe­­renţa că grupul lui Vlad este mult mai concentrat şi orientat spre rezultate. Citeşte teoria managementului, dar lucrează ore îndelungate pentru plăţi mici, dolari pentru a face diferenţa astăzi. În acest fel, el se află pe aceeaşi lungime de undă cu organizaţia bosniacă ZastoNe („De ce nu?“)… şi cu DokuKino din Serbia [de fapt, din Croaţia, parte din ReStart-ul propa­gan­dis­tic pro-occidentalizare prin videoactivism, creat în 2007 la Zagreb – n.a.], ce cola­borează cu ONG-uri­le din Balcanii de Vest pe proiecte social media.“ (Daniel Ben-Horin, Tension and Possibility: The New Dynamics of Change, în Stanford Social Innovation Review – Stanford University – din 30 martie 2012.)

Vlad Atanasiu de la Centrul de Resurse pentru Organizaţiile Studen­ţilor (CROS), cum îl prezintă Ben-Horin, era de fapt un băiat care renunţase la terminarea unei facultăţi tehnice de stat (TCM la Politehnica bucureş­tea­nă), pentru ca la 21 de ani, în 2008, să înfiinţeze acest CROS, numit şi „Universitatea Alternativă“, pe care a „absolvit-o“ şi hiper-activistul #rezist Florin Bădiţă, frecventându-o în perioada 2014-2017.

De fapt şi acest Bădiţă a fost recrutat, ca persoană fizică, în pro­gramul SUA din 2011 numit Open Govern­ment Partnership, o umbrelă mai mare a operaţiunii ReStart România.

TechSoup Romania demarase în noiembrie 2011 un parteneriat cu Cros-ul lui Vlad Atanasiu, numit ReStart În Educaţie (având acelaşi nume şi pe contul propriu de Facebook), sau Cros Started, cu platforma web restartedu.ro, devenită nefuncţională în timp, deşi la finele lui 2016 avea să se reia ope­raţiunea, ca Re:Start România, axată pe educaţia alternativă susţinută din SUA, însă cu alţi protagonişti: afaceristul evreu Dante Stein, Adrian Curaj, fost ministru al Educaţiei în guvernul Cioloş (dar conectat şi la Clubul de la Roma, la Banca Mondială, la Comisia Fulbright a SUA pentru România şi la unele think-tank-uri europene, ca fost tehnocrat la Bruxelles), şi mili­tan­ta #rezist Oana Pellea.

Cu Vlad Atanasiu, care se împrietenise cu agenţii ambasadei SUA, adică cu Worman şi cu Ben-Horin, au organizat mai întâi, în 2012, o şcoală de vară la Cluj, apoi mai multe tabere sau conferinţe RestratEdu până prin aprilie 2017. În ReStart Edu Camp se întâlneau activiştii oengişti (circa 65% dintre participanţi), cu oameni de afaceri (20%), finanţatori (5%) şi diverşi freelanceri din media.

Taberele Restart Edu (Camp), de câte 3 zile şi desfăşurate în 2013, 2014, 2015 şi 2016, semănau cu taberele Crim ale Miliţiei Spirituale, fiind însă doar cultivatoare de idei neoprogresist-contestatoare, nu şi anarhiste, pre­cum cele ale Miliţiei lui Mihai Bumbeş, un promotor #rezist radical, duşman (hater) al autorităţilor şi al statului, din principiu.

Conceput iniţial ca un parteneriat între Romanian-American Foun­dation (cea bugetată de Congresul SUA), TechSoup (antamată de amba­sa­da SUA şi Departamentul de Stat american), Cros (Universitatea Alter­na­ti­vă) şi corporaţia americană Microsoft (prin reprezentanţa din România), acest „Restart În Edu­caţie“ vrea „transformarea educaţiei româneşti prin inovare“, deşi în taberele sale pare că ac­ţi­o­na mai degrabă pentru promo­varea activismului şi modelarea mentală a unor grupuri „tribale“ de tineret.

De „tribalizarea“ aceasta se ocupa la taberele ReStart Edu un anume Jean-Baptiste Odobeştianu (auto-numit şi Manitou, adică Marele Spirit în religia amerindienilor), cu metoda sa „Totem“ care promovează „activis­mul în educaţia non-formală“, folosind ritualuri şi elemente ancestrale tribale pentru că astfel „ritmul individual se împleteşte cu cel al comunităţii“.

Metoda Totem („Therapy Of Tribes Educating Minds“) este dez­vol­­­­tată de Odobeştianu-Manitou împreună cu Ana-Maria Anghelescu, an­tro­polog şi sociolog apropiat de FDSC (Ong-ul creat de Karen Fogg, ce ad­ministrează fondurile Cee Trust / Soros în România) şi presupune „re­ci­cla­rea“ individului şi „dezvoltarea personală“, folosind intrarea grupului cu care se lucrează într-o stare „de vrajă“ şi „fascinaţie“ similare hipno­zei, prin folo­si­rea unor instrumente de percuţie (tobe) cu ritmuri exotice.

Scopurile metodei Totem pot fi multiple, dar este folosită în primul rând ca metodă alternativă de team-building (construirea echipei), prin edu­care emoţională şi „cunoaşterea participanţilor prin intermediul sunetelor, identificarea propriei poziţii în grup, poziţionarea faţă de ceilalţi membri ai grupului, identificarea diadelor şi triadelor din grup şi lucrul pe armoni­za­rea cu grupul. Sesiunile pun accent pe abordarea elementelor esenţiale funcţionării unui «trib vechi» şi integrarea acestora în optimizarea funcţi­o­nării grupului… se abordează conceptul de leadership, facilitând experi­en­ţe prin care membrii grupului pot prelua conducerea“. Totodată, metoda Totem inculcă „spirit civic, fairplay şi nediscriminare, lucru în echipă ca nu­cleu de funcţionare“, spune Ana-Maria Anghelescu, formatoare la tabe­re­le Restart Edu, alături de Odobeştianu-Manitou (zis şi Şamanul).

Iar modelarea mentală – pe care o numeau „Coding ReStarter“, co­darea restartului – s-a desfăşurat tot timpul celor trei zile cât dura o tabără Restart Edu. În tabăra din 26-28 august 2016, de exemplu, din munţi, de la Podul Dâmboviţei, participanţii, activişti în formare, aveau dimineaţa „mic dejun conştient“, ziua un „prânz conştient“, iar seara o „cină conştientă“. La ora 11 aveau, timp de 2 ore, „conectarea grupului“, la 14³⁰începea „Călă­toria Comunităţii“, la 16³⁰ dezbaterea „Ce e relevant pentru noi acum?“, în care erau lămuriţi de către instructori, iar noaptea, după ora 21, în­ce­pea „Drumming“, adică tobe, cu şamanul Odobeştianu-Manitou. În timp ce ma­­jo­ri­tatea restartaţilor, adunaţi în jurul unui foc, bat din tobe conduşi de către Odobeştianu, restul sună din alte instrumente de percuţie (africane, amer­indiene sau asiatice) sau bat din palme.

În această „muzico-terapie“ sau „laborator nonformal“ (sau, poate, „spălare de creiere”), „Marele Spirit“ Odobeştianu strigă destul de des un cuvânt fără nici un înţeles pentru ceilalţi, dar toţi îl repetă în cor, într-un fel de atmosferă războinică, cu strigăte, interjecţii şi gestică primitiv-păgâ­ne improvizate, grupul transformându-se într-un trib al „restarţilor“, iar in­di­vizii fidelizându-se tribului şi ataşându-se „valorilor“ lui.

Care „valori“? Cele ale instructorilor, care s-au dovedit a induce unor asemenea tabere un caracterul boem, progresist şi „revoluţionar“, cum a fost şi cea din 2016, ultima, căci din 2017 activiştii nu au mai avut timp de aşa ceva, trebu­ind să stea pe străzi la protestele occupy / #rezist.

Printre instructori au fost şi reprezentanţii unor organizaţii fantoma­tice ce promovează „gândirea divergentă“, critică şi leaderhipul, spi­ri­tu­a­li­tatea şi meditaţia, dar şi Suzana Dobre, „constructor-asistent în educaţie“ de la Romanian-American Foundation (sponsor) sau agitatorul #rezist Vlad Dumitrescu, „Ongist convins“ de la Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC / Karen Fogg şi „fondurile Soros“ de la Cee Trust), „facilitator de experienţe, animator şi mişcător“.

În plus, la aceste tabere Restart Edu venea şi reprezentantul editurii Sigma (precum o anume Andreea Negreţ), editura celebrului Boris Singer, un domn evreu care, pre­ferat din anii ’90 de către ministerul Edu­caţiei, a editat, pe banii Băncii Mondiale şi ai statului român, pe lângă manualele obiş­nuite ne­cesare învăţă­mân­tu­lui, şi multe manuale controversate de „is­torie alter­na­tivă“ a României, prin care elevii din clasele a XI-a şi a XII-a erau înde­păr­taţi de istoria „patriotică“ românească, în favoarea unei vizi­uni ideo­lo­gice „globaliste“, de diminuare a valorilor naţionale, ba chiar de în­vi­nu­­i­re a aces­tora şi de discreditare a unor vechi eroi naţionali români.

Iar în ultima zi, de la 10 la 11³⁰, par­ti­cipanţii la taberele Restart Edu aveau în program „Action Planing“, adică „tribul“ îşi primea ultima codare mentală a viitoarelor lui acţiuni în societatea transformată în câmp de luptă.

Cu toate finanţările marilor corporaţii şi bănci (precum ING), Cros (Centrul de Resurse pentru Organizaţii Studenţeşti – Universitatea Alter­na­­­tivă), o universitate ile­ga­lă, de fapt, în care studenţii erau şi profesori, în ace­­laşi timp, avea să agonizeze, de fapt, cam din 2014, dar americanii aveau să găsească noi actori, uniţi în ceea ce s-a chemat Coaliţia pentru Edu­ca­ţie, realizată în iunie 2015 cu mai multe Ong-uri. Această Coaliţie / Fe­de­ra­­ţie are drept „colaboratori“ chiar programul Restart în Educaţie (adi­­că ReStart-ul comandat de ambasadorul Gitenstein) şi Centrul Pentru Politici Edu­ca­ţi­o­nale, Ong creat în 2014 tot în cadrul operaţiunii ReStart a SUA, cu aju­to­rul Băncii Mondiale, iar „Coaliţia“ ca finanţatori FDSC-ul, care îi distribuie fonduri de la marele fundaţii americane (Cee Trust) şi „norvegiene“ (Eea Grants), ca şi pe Romanian-American Foundation.

Aşa că activistul Vlad Atanasiu cu Cros-ul lui s-a pierdut aproape de tot în peisaj, dar nu de tot. A fost ţinut pe linia de plutire cu alte „pro­iecte“. Predă la Entrepreneurship Academy, o „şcoală“ din Bucureşti acre­di­tată în Olanda, fiind o afacere 100% controlată de ING Bank, puternica bancă olandeză care colaborează cu TechSoup a ambasadei SUA.

Vlad Atanasiu, prietenul lui Worman, este şi „facilitator“: adu­nă lumea oengistă la şedinţele D’INNO Lab („laboratorul de soluţii cre­ative la proble­mele comunităţii“), prin muzeele din Bucureşti, la discuţii unde cere acti­viş­tilor să facă „ceva pe bune“. Acest „Lab“ este creat formal din 2013, în timpul operaţiunii ReStart România, de către Cros-ul lui Atanasiu în aso­ci­ere cu „revista urbană“ (neoprogresistă) de tineret SUB25, cu„sprijinul financiar“ al Cee Trust (Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, unde varsă bani şi fundaţia familiei Soros), prin FDSC (Fundaţia pentru Dezvol­tarea Societăţii Civile, „noul Soros“ din România).

SUB25 – susţinută de banii Cee Trust – promovează şi Miliţia Spiri­tu­a­lă, Ong-ul anarhiştilor lui Mihail Bumbeş, componentă a protestelor stradale #rezist, iar D’INNO Lab / Vlad Atanasiu organizează multe din evenimente îm­preună cu Funky Citizens, Ong-ul cel mai iubit de ambasadorul Gitenstein.

Funky Citizens devenise, din 2012, Ong pilot pe „Resistance“ made in USA pen­tru România. Iar „Resistance“-ul, conceput ca metodă de dărâ­ma­­­re a statelor de către profesorul Gene Sharp de la Harvad, a devenit în România mişcarea #rezist (a se vedea despre Sharp şi a sa „biblie a re­vo­lu­ţi­ilor colorate“ pagina 345 şi următoarele).

În primăvara lui 2014, organizaţia EPAS a lui Codru Vrabie – acti­vis­­tul finanţat şi format de Fundaţia Soroş &co şi preluat de echipa Worman-Gitenstein – a intrat în dizolvare, iar toate „proiectele“ lui s-au transferat că­tre Funky Citizens, inclusiv Vrabie, care „s-a înscris“ în asociaţia Funky C. a Nuţicăi Calistru în februarie 2014 (în 2019 nu mai era acolo), cu rolul de „expert în reforma justiţiei“, pentru un salariu de 1000 de dolari pe lună, bani dirijaţi de Worman – USA / Fdsc. Codru Vrabie făcea parte din 2001 şi din „ARCA – Forumul Român pentru Refugiaţi şi Migranţi“, o altă organiza­ţie lansată ca pe ţeavă şi menită modelării minţilor românilor, care în 2009 pu­bli­ca împreună cu Fundaţia Soros (adică plătitorul) „rapor­tul Nevoile de in­for­­ma­­re ale imigranţilor în România“, în cadrul proiectului lui Soros „Bun venit în România!“

De aceea, odată intrat în grupul Funky Citizens, Codru Vrabie anun­ţa că cifra de refugiaţi din Africa de Nord şi Asia (Siria. Irak etc.) care ar putea fi „cea mai potrivită“ şi „logică“, din punct de vedere economic, pen­tru România, este de „350.000 de refugiaţi, prin raportare la deficitul de 3,5 milioane de cetăţeni [români plecaţi în străinătate] şi la deficitul de 1,5 mi­lioane de oameni de pe piaţa muncii“. Vrabie mai spunea în 2014 şi 2015 că refugiaţii ar putea fi găzduiţi în casele românilor plecaţi la muncă în stră­inătate. Avea să repete, în ianuarie 2017, cifra de 350.000 de refugiaţi pe care România ar trebui să îi primească la televiziunea naţională (TVR), dar în 2016 Vrabie avansase, în numele Funky Citizens, cifra de un milion de refugiaţi care trebuie primiţi de România, „ca să ne reparăm economia“.

Dar această poziţie pro-emigraţionism în România, era una a lui George Soros, Mecena „societăţii civile“ de soldă străină, care viza de ani buni transformarea Europei într-un continent multirasial, pretinzând că „UEtrebuie să primească un număr considerabil de refugiaţi chiar de pe linia frontului, într-un mod ordonat şi sigur… 300.000 de refugiaţi anual… UE nu poate supravieţui fără o politică cuprinzătoare a azilului şi migraţiei… [se] anunţă o perioada de migraţie intensă în viitor, datorită mai multor cau­ze. Este vorba de criza demografică din Europa şi de explozia populaţiei în Africa, de conflictele militare din regiune şi de schimbările climatice“.

Dar oamenii lui Soros în acest ReStart România al ex-amba­sa­do­rului american Gitenstein, au fost mulţi, aproape toţi recruţii lui din România fiind implicaţi şi în această operaţiune şi în susţinerea mişcării #rezist după 2016 (poate doar Alina Mungiu-Pippidi / SAR s-a retras, scârbită).

Spre deosebire de Radu Moţoc, preluat direct de la organizaţia lui Soros la cea a lui Worman, activistul Ovidiu Voicu a rămas un jucător dis­cret, din umbră, dar la nivel înalt, fiind preferatul administraţiei SUA în pe­rioada tan­demului prezidenţial Barak Obama – Hillary Clinton.

„Ovidiu Voicu conduce Centrul pentru Inovare Publică, un des­cen­dent al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă din România. S-a alăturat Fundaţiei lui Soros în 2000 pentru a-i coordona programele de cercetare socială, iar în aprilie 2012 a preluat conducerea nou createi unităţi de politici publice. În 2015, de când Fundaţia [Soros] şi-a redus treptat acti­vi­tăţile [la vedere] în România, Ovidiu şi echipa au continuat activitatea prin Centrul pentru Inovare Publică, pentru a continua moştenirea Societăţii Des­chise la nivel social.“ (Departamentul de Stat al SUA)

Aceasta este descrierea făcută lui Ovidiu Voicu chiar pe web site-ul operaţiunii „Open Government Partnership“ a Departamentului de Stat al SUA (descriere la www.opengovpartnership.org/people/ovidiu-voicu), acţiune demarată la ONU în 2011 (descrisă la pagina 75 şi următoarele), în cadrul căreia ReStart Romania era doar o componentă.

Cum am mai arătat, organizaţia pui a Fundaţiei Soros condusă de acest Voicu, Centrul pentru Inovare Publică, este parte a „Coaliţiei“ de Ong-uri româneşti selectate de administraţia SUA în 2011-2016 în programul „Open Government“ (a se vedea pagina 77). Apoi a devenit publică in­for­maţia că Ovidiu Voicu se afla practic în subordinea şi solda Depar­ta­men­tului de Stat al SUA. Astfel, abia în 2018 a apărut documentul prin care la 27 septembrie 2016, Jennryn Wetzler de la Biroul de Afaceri Edu­ca­ţi­onale al Departamentului de Stat îşi invita colegii să participe la o întrunire „Open Government Partnership“ la care Ovidiu Voicu, spon­so­rizat de către Departamentul de Stat al SUA, le va prezenta situaţia din România. Wetzler îl descria pe Voicu ca pe un dezvoltator al programelor Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă.

Dezvăluirea a apărut după ce organizaţia americană Judicial Watch a dat Departamentul de Stat în judecată, instanţa obligând astfel auto­ri­tă­ţile SUA să facă publice o serie de documente clasificate (secrete), căci guvernul SUA nu este la fel de „deschis“ („open“) pe cât pretinde de la alte guverne. Nu este „Open Guvernance“ de bună voie, iată, nici măcar în pri­­vinţa acţiunilor pe care le întreprinde privind impunerea „OpenGovern­ment“ altor state (impunând inclusiv cooptarea unor Ong-uri la actul decizional).

Din aceste documente, a reieşit că, sub administraţia Barak Obama – Hillary Clinton, statul american a finanţat din plin Fundaţia lui Soros cu multe-multe milioane de dolari, prin intermediul agenţiei Usaid mai ales, pentru a acţiona în estul Europei, în primul rând în Albania, România şi Ungaria. Potrivit lui Tom Fitton, directorul Judicial Watch, „acest tip de par­teneriat «Open Government» i-a per­mis lui Soros, cel mai mare sponsor al curentelor ne­o­marxiste, să stabilească agenda politică externă a SUA“. Tot­odată, oa­me­nii (sau „agentura“) Fundaţiei Soros, precum Ovidiu Voicu din România, au fost puşi la dispoziţia administraţiei americane. (Va urma)

                                                                                                        de   Cornel-Dan NICULAE

sursa: Justiţiarul