Hristos săvârşeşte această vindecare dinadins, pentru ca această lucrare de milă din partea Lui, să dea la iveală lipsa acesteia din partea tuturor oamenilor tuturor vremurilor, care îl văd pe aproapele lor în durere mare şi nu ridică un deget ca să-l ajute.
Se poate pune întrebarea: De ce Domnul nu i-a pus acestui bolnav obişnuita întrebare: „Crezi tu asta?”. De ce nu a căutat în el credinţa, aşa cum a făcut El cu mulţi alţii?
Dar credinţa acestui suferind nu este mai mult decât lămurită? El a zăcut vreme de treizeci şi opt de ani cu răbdare în locul acesta, cu nădejdea de a primi ajutor din cer. Asta înseamnă nu numai că el crede în lucrarea minunată a îngerului lui Dumnezeu; într-un fel, el crede şi în Domnul Iisus, deşi nu-L numeşte Domn.
Da, Doamne, eu vreau să mă vindec, dar „Eu nu am om”. În acest caz, la Vitezda, Domnul săvârşeşte lucrare, pe de o parte, din milă curată faţă de omul care a suferit ani îndelungaţi, care a suferit atât de mult printre oameni lipsiţi de milă; pe de altă parte, El săvârşeşte lucrare dinadins, pentru ca această lucrare de milă din partea Lui, să dea la iveală lipsa acesteia nu numai din partea cetăţenilor Ierusalimului, ci din partea tuturor oamenilor tuturor vremurilor care îl văd pe aproapele lor în durere mare şi nu ridică un deget ca să-l ajute.
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Predici, Editura Ileana, București, 2006, p. 255)
sursa: Doxologia
