O stafie filozofică bântuie lumea în ultimii zeci de ani: transumanismul.
Chiar dacă nu prea ai de-a face cu domeniul, ilustrările ei cinematografice au făcut carieră. Gattaca, Soldat Universal, Robocop, Terminator, Odissea Spațială sau, cel mai recent,Hanna, descriu o utopie în care omenirea a ajuns la abilitatea tehnologică și la insensibilitatea morală de a altera fundamental corpul omenesc astfel încât fenomene ca bolile, bătrânețea și, în cele din urmă, moartea să devină parte a unui trecut umanist mucegăit.
Nu doar cinematografia s-a bucurat de noutatea filozofică a transumanismului. În literatura contemporană genul acesta poartă numele de „cyberpunk” și conține nume reprezentative ca William Gibson, cu romane traduse in română, Michel Houellebecq, un alt răsfățat al editurilor autohtone, sau Bruce Sterling, cu mai multe volume de-a lungul timpului în librăriile locale.
De asemenea, jocurile video (cel mai celebru fiind Half Life 2) s-au potrivit ca o mănușă pentru expresiile futuriste implicate de modificarea corpului uman.
S-ar părea la prima vedere că toată această poveste nu ar merita luată în serios, fiind doar opera unor indivizi prea pasionați de tehnologie și prea puțin de istorie și literatură. Ceea ce ar fi greșit…
Deoarece în esență, transumanismul reprezintă una din încarnările contemporane cele mai nocive ale evoluționismului. Pe scurt, asumpția fundamentală a ambelor doctrine este că omul nu are o natură imuabilă, ci reprezintă doar un stadiu din drumul de la, să zicem, maimuță spre… o altă stare.
„A devenit din ce în ce mai plauzibil să privim versiunea curentă a umanității nu ca punct final al evoluției, ci, mai degrabă, ca posibilă fază incipientă.” (Charles Darwin).
Mai mult, această filozofie este susținută de profesori de la universități importante, cum este de pildă Lee Silver, care predă la Princeton, sau Kathreen Hayles de la University of California.
Ar putea exista riscul ca toată această poveste scientistă și, din păcate, nu prea fantastică să li se pară strălucitoare unora. În fond e vorba de ameliorarea unor probleme genetice, de îmbunătățirea condiției umane, șamd.
Totuși, lucrurile nu stau deloc așa, iar principalul obiectiv manifest al adepților (și pericol pentru oamenii încă normali la cap) îl reprezintă controlul total asupra indivizilor. Astfel, în anul 2003, la Yale University, în cadrul primei conferințe a Asociației Mondiale Transumaniste, profesorul Lee Silver a prezis că până la sfârșitul secolului:
„Toate aspectele ce țin de economie, media, industria divertismentului, industria cunoașterii vor fi controlate de membrii clasei GenRich… Oamenii naturali vor lucra ca furnizori de servicii prost plătite sau ca muncitori”.
Potrivit lui Silver, membrii clasei GenRich vor fi în viitor cei cu gene modificate în laborator, care vor reprezenta aproximativ 10% din populația SUA, preluând practic rolul istoric al aristocrației naturale.
Sigur că întrebarea care se pune în aceste condiții este ce se va întâmpla cu omul așa cum îl știm noi, chiar denaturat și cu o viață “solitară, săracă, urâtă, dură și scurtă”. Dr. Richard Lynn, profesor emerit la Universitatea din Ulster nu ne lasă niciun semn de îndoială:
„De ceea ce avem nevoie aici nu este un genocid, uciderea populației ce formează culturi incompetente… Dar trebuie să gândim în termeni realiști de “reducere treptată” a unor asemenea indivizi… Progresul evolutiv înseamnă extincția celor mai puțin competenți.”
În pofida jargonului științific, toată această teorie nu face altceva decât să reproducă vechiul ideal al alchimiei gnostice, fapt admis de altfel de transumaniști:
„Am atins două dintre cele trei obiective ale alchimiștilor: am transformat elementele, am învățat să zburăm. Nemurirea este următorul pas.” (Max More – On becoming posthuman).
Inutil de menționat că în toată această concepție despre lume nu mai există loc nici pentru Dumnezeu, nici pentru om, nici pentru liber arbitru, nici pentru demnitate umană. Toate vor fi sacrificate pe altarul zeului Progres, iar umanitatea (în cazul în care acest cuvânt va mai putea fi folosit) va fi împărțită în genuri distincte, cu o elită științifică plasată deasupra și o umanitate aflată în cea mai deplină sclavie imaginată vreodată.
„Oamenii pot să dispară liniștiți ca dinozaurii, care în trecut dominau pământul, dar astăzi sunt obiect de muzeu, sau să reziste puțin mai mult devenind mașini… În orice caz, epoca omului se apropie de sfârșit.” (Kathreen Hayles).
Cred că este foarte important de reamintit că majoritatea acestor transumaniști sunt profesori universitari la unele dintre cele mai prestigioase universități din lume, și nu niște lunatici avizi de putere și control dintr-o bandă desenată. Așa cum ar trebui să stea lucrurile de fapt…
de Ninel Ganea Cultura Vieții
