„CREȘTIN ESTE ACELA CARE POARTĂ ÎN INIMA SA ÎNTREGUL NEAM”

Arhimandritul Melchisedec, starețul Mănăstirii Putna

Cu toţii dorim să trăim în libertate, cu atât mai mult cu cât s-a vărsat mult sânge pentru a o câştiga. Părintele Melchisedec Velnic atrage atenţia cu multă durere, dar şi cu dragoste faţă de acest neam, asupra formelor prin care ne este îngrădită libertatea. Sfinţia sa ne arată cum, de bună voie, ne facem robi ai patimilor, dar şi ai celor ce conduc lumea. Soluţiile pe care ni le propune pentru a schimba societatea în care trăim ne sunt la îndemână: fiecare să privească către sine şi să fie aşezat în lucrarea lui Dumnezeu. (R.T.)

– Părinte, în decembrie ʼ89 s-a strigat: „Vom muri și vom fi liberi!ˮ. Credeți că suntem astăzi un popor liber?

– Este greu de spus că în ziua de astăzi românii ar fi liberi. Mai întâi de toate, trebuie să vedem ce înseamnă a fi liber – sau să vedem ce înseamnă robia. Robia poate fi de mai multe feluri: robia păcatului, robia economică, robia politică. Trebuie să analizăm foarte bine. Care era starea morală a poporului în ʼ89? Care era starea morală a poporului în 2000? Care este starea morală actuală a poporului nostru?

Știm foarte bine că păcatul nu e altceva decât o robie a minții, că mai întâi mintea este robită și, după aceea, omul devine sclav al plăcerilor. Un om care este sclav al plăcerilor nu mai poate fi liber. În același timp, și mintea, și inima și, aș zice eu, toate preocupările lui sunt marcate de patimă și de păcat, de ceea ce îl stăpânește.

După ʼ90 și mai cu seamă după 2010, poporul a devenit tot mai mult rob al plăcerilor. În ʼ90 îmi amintesc câtă bucurie era în rândul nostru, al tuturor creștinilor, că vom avea colinde, că vom avea libertate religioasă, că vom avea cărți, că vom avea de unde să ne hrănim sufletește… Căci, să nu uităm, până în ʼ90, cartea era interzisă; prea puține cărți bisericești se tipăreau. Când am auzit pentru prima dată colindele răsunând la radio, am plâns. Iată că acum asistăm la o nouă formă de comunism, la o nouă formă de secularizare a vieții religioase. Cine și-ar fi imaginat în ʼ90 că vom ajunge în anul 2018 să mergem să dăm un vot pentru normalitate? Ce să votăm: că apa e udă? Că focul arde? Că ne frigem dacă umblăm cu focul? Asta să votăm?…

Ce înseamnă toate acestea? Înseamnă că societatea românească a decăzut enorm, influențată mai mult sau mai puțin din afară, și a ajuns într-o stare de robie morală. Am văzut acum, după referendum, atât la cler, cât și la poporul binecredincios, o durere în suflete, o durere pentru starea de decădere în care am ajuns. Deci nu putem vorbi de o libertate morală.

Putem vorbi însă de o libertate economică? Nici pe departe. Vedem că dispar de pe piață produsele românești. Ce se află în spate? O robie economică. Te distruge pe tine, care ești mic, pentru a trăi cel mare, cel din afară.

Din punct de vedere politic, se întâmplă același lucru. Să ne amintim numai de amestecul diferitelor ambasade în problemele politice ale țării. Și atunci, ne întrebăm: mai e liber acest popor? Eu nu prea mai văd libertate…

– Dar de ce au venit atâtea rele peste noi?

– Nu ar fi avut nici o putere dacă noi nu am fi lăsat deschisă ușa trădării, dacă în mijlocul nostru nu ar fi fost trădători. Nimeni nu poate să știe ce este în casa mea dacă cineva din casa mea nu trădează.

Dacă ar fi să ne iubim valorile și să prețuim ceea ce este al nostru, atunci nu ar fi fost nici trădători și am fi fost, într-adevăr, un popor unit. Sfântul Sinod a pus icoana Sfintei Treimi ca icoană a Centenarului, pentru a arăta că unitatea noastră trebuie să se oglindească în Dumnezeu, iar Dumnezeu se odihnește întru noi atunci când suntem uniți. Aici e cheia: dacă ne vom sili să fim uniți în jurul valorilor, vom birui și vom fi liberi cu adevărat; dacă nu ne vom sili, ci ne vom lăsa biruiți de patimi și de răutăți, atunci vom avea de suferit.

„O bună rânduială atrage după sine o bună viețuire”

– Sunt părinți care și-au crescut copiii în biserică, cu rânduiala cuvenită, dar, după un timp, s-au îndepărtat de biserică. De ce credeți că se întâmplă acest lucru? Unde a fost greșeala?

– Sunt firi și firi, sunt influențe și influențe… Tinerii din ziua de astăzi sunt hăituiți de diferite curente care urmăresc să le distrugă buna așezare, echilibrul lor lăuntric. Poate că au greșit și părinții dacă nu le-au dat educația cea bună și sănătoasă. Poate că au greșit și învățătorii, dascălii, profesorii… Vedem prea bine că în țara noastră există și dascăli fără vocație, și acesta e un lucru foarte dureros. Avem profesori fără vocație, care merg la școală numai pentru bani. Și-au făcut ora și atât.

Ați observat că există o luptă împotriva modelelor? Cine a fost Ștefan cel Mare? Îi dăm acolo, în cartea de istorie, două rânduri. Cine a fost Mihai Eminescu? Tot așa. Ne distrugem valorile.

Așadar, sunt mai mulți factori care au lucrat negativ asupra tinerilor care s-au îndepărtat de Biserică. Dar avem nădejde. Să nu uităm pilda fiului risipitor. Sunt tineri care ajung periculos de departe, și totuși, în cele din urmă, se întorc la Dumnezeu.

Avem nevoie de un tineret cu mintea curată, cu mintea limpede, pentru că neamul și țara nu trebuie să se înăbușe, ci trebuie să meargă mai departe. Avem, totuși, nădejde.

– Și atunci, ce sfaturi le dați părinților privind educarea copiilor astfel încât să dobândească o minte curată?

– Să fie cu adevărat părinți. Să se gândească permanent: „Ce educație îi dau eu copilului meu? Sunt eu oare un model pentru el?”. Părinții să fie conștienți că trebuie să le transmită copiilor o educație bună, sănătoasă, nu numai să-i împingă de la spate să se roage și să se împărtășească.

Sărbătorile acestea din străinătate, Halloween și Valentine’s Day, sunt sărbători păgâne. A zis un Părinte: „Noi, clerul, ne silim și îi chemăm pe copii la împărtășit și îi facem hristofori, iar părinții se duc acasă și-i îmbracă în draci în astfel de sărbători, căci așa e modern”. Nu e bine. Lucrurile acestea au o puternică influență negativă asupra copiilor.

Părinții să vegheze la buna creștere a copiilor lor. Nu este suficient numai să-i aducă la biserică și să-i împărtășească, ci copilul să-i vadă pe tata și pe mama cum stau în genunchi, să-l vadă pe tata cum aprinde candela, să o vadă pe mama cum, în zi de sărbătoare, se îngrijește de cele ale sărbătorii, să vadă în casă că, atunci când este post, ținem postul, adică să vadă în casă o bună rânduială. Căci o bună rânduială atrage după sine o bună viețuire. Nu este o bună rânduială? Nu te aștepta la o bună viețuire. Pentru că buna rânduială întotdeauna a atras după sine progresul sub toate aspectele: și material, și financiar, dar în mod deosebit pe cel moral.

„Boala este urmarea păcatului”

– Întâlnim adesea, mai ales la tineri, un sentiment de respingere față de neam și țară. Cum vă explicați acest lucru?

– Nu este altceva decât o lipsă de educație a tinerilor. Tinerii care au un sentiment de respingere față de neam și faţă de țară, unii ca aceștia nu știu nici ce este neamul, nici ce este țara.

Eu aș pleca, de exemplu, de la ce este neamul meu. Atunci când am mers la biserică cu tata și cu mama, și părinții au scris un pomelnic atât la vii, cât și la morți – ce înseamnă aceasta? Neamul meu. Au făcut un parastas în Sâmbăta morților, i-au scris pe pomelnic pe părinți, pe bunici, pe străbunici, pe toți cei plecați dincolo. Ce înseamnă aceasta? Neamul meu. Când un tânăr vede că părinții își aduc aminte cu bucurie de strămoși, atunci el înțelege că neamul nu se oprește doar la el, într-un mod cu totul egoist. Neamul se definește pe linie verticală, mergând și în sus, și în jos, adică la rădăcini, de unde mă trag, de unde vin, de la moșii și strămoșii care alcătuiesc spița neamului meu.

Țara ce înseamnă? Locul unde m-a așezat Dumnezeu: casă, limbă, cultură, spiritualitate. Când îți iubești neamul și țara, ești așezat în cultura neamului tău. Un tânăr care nu cunoaște poezia veche românească pentru mine este un tânăr cu lipsuri. Un tânăr care nu știe de „Miorița”, care nu știe de „Toma Alimoș”, care nu știe de balade, de doine, un tânăr care nu știe ce înseamnă „dor” – „Mă duc până la bunica, mi-i dor de ea!” – este un tânăr crescut fără sensibilitate și fără o aplecare spre ceea ce înseamnă neam și țară. Acel tânăr ușor se rupe de neamul său și ajunge al nimănui. Un tânăr care nu-și agonisește cultura neamului său, un tânăr care nu-și asumă această bogăție spirituală, și doina, și balada, și dorul, și cuvântul, și dragostea față de toate acestea, acel tânăr este un nimeni: vine de nicăieri și se îndreaptă spre nicăieri.

– Familia susține statul sau statul susține familia?

– Statul din ce este format? Din familii. Atunci, cine susține statul? Familiile. Împotriva cui luptă în ziua de astăzi societatea, mai cu seamă cea din afară? Cum a zis cineva: maimuțăreala asta europeană, care vine din afară cu legi contra firii, când tata nu mai e tată, când mama nu mai e mamă, când tata poate să fie și femeie, când mama poate să fie și bărbat, când fiecare e liber să-și aleagă genul, toate acestea sunt o răzvrătire a societății contemporane împotriva normalității. Familia este lovită în ziua de astăzi cel mai mult, pentru a nu avea o societate sănătoasă, pentru a nu avea un stat bine așezat și echilibrat.

– Pe vremuri, conducătorii manifestau respect pentru biserici și pentru slujitorii bisericii. Astăzi însă „vrem spitale și nu catedrale”…

– Catedrala este pacea, bucuria și așezarea întregului neam în acest An Centenar. Eu, iertat să-mi fie că spun această vorbă, când am auzit că unii vor „spitale și nu catedrale”, am zis: „Înseamnă că suntem bolnavi, pentru că recunoaștem în mod public că suntem un popor bolnav mintal și sufletește, un popor bolnav biologic, de aceea avem nevoie de spitale”.

Este nevoie și de spitale, desigur, de o modernizare a spitalelor. Dar ce este boala? Urmarea păcatului. Marea majoritate a bolilor sunt consecințe ale păcatului. De aceea avem nevoie de o moralitate sănătoasă, care să izvorască dintr-o credință adânc sănătoasă. Și în mod deosebit clerul și dascălii de Religie trebuie să se implice mai mult într-o cateheză sănătoasă, pentru că o cateheză bună, atât cu cei mari, cât și cu cei mici, va duce la un popor sănătos moral și intelectual.

Interviu realizat de Mihaela Raluca Tănăseanu Familia Ortodoxă