INGINERIA SOCIALĂ FRAGMENTATĂ. Cum este ROMÂNIA DIRIJATĂ spre MULTICULTURALISM și CĂSĂTORII GAY

Nu vă faceți iluzii că România ar putea evita problemele cu care se confruntă acum britanicii, francezii sau germanii. Țara noastră va deveni, mai devreme sau mai târziu, ținta unei imigrații masive, cu toate problemele care decurg de aici- atacuri teroriste, o presiune din ce în ce mai mare de islamizare a societății și, evident, o creștere a criminalității. Nu vom fi lăsați să învățăm din greșelile altora, pentru ca utopia numită „societate deschisă” are vocație universală.

E drept, deocamdată, propaganda progresisto-globalistă în România pare mult mai decentă în comparație cu cea din Occident. Nu se vorbește,deocamdată, de imigrație fără limite sau dreptul homosexualilor de a se căsători și de a înfia copii, lucruri la ordinea zilei în țările dezvoltate. Dar asta nu înseamnă că țara noastră nu face parte din planul global. E vorba, pur și simplu, de aplicarea unei „inginerii sociale fragmentate”, un concept preluat de George Soros de lafaimosul său mentor Karl Popper. Dar, mai întâi, ar trebui să vedem cu ce se ocupă această știință. Potrivit Wikipedia, ingineria socială este o disciplină a științei sociale care se referă la eforturile de influențare a atitudinilor și comportamentelor sociale la scară largă de către de guverne, mass-media sau de grupuri private, pentru a produce caracteristicile dorite într-o populație țintă. Cu alte cuvinte, o spălare pe creier pe scară largă. Pentru a obține rezultatele dorite, această inginerie trebuie aplicată conform unor reguli stricte.

Iată ce susține autorul lucrării „Societatea Deschisă și dușmanii ei ”despre marele avantaj al ingineriei sociale fragmentate în comparație cu cea utopică. „Este o diferență între metoda rezonabilă de a îmbunătăți mulțimea și o metodă care, dacă ar fi încercată, ar putea ușor să conducă la o intolerabilă creștere a suferinței umane. Este diferența dintre o metodă care poate fi aplicată în orice moment și o metodă a cărei susținere ar putea deveni cu ușurință o modalitate de a amâna continuu acțiunea până la un moment când condițiile sunt mai
favorabile. Și este, totodată, diferența dintre o metodă de a îmbunătăți lucrurile care s-a dovedit un real succes în orice timp și în orice loc și o metodă care, ori de câte ori a a fost încercată, a dus la folosirea violenței în loc deargumente, sau chiar la abandonarea ei, cel puțin prin raportare la planul inițial”.

Evident, cuvintele de mai sus pot fi văzute ca o critică a comunismului aplicat în China, Uniunea Sovietică sau în statele satelit, care au eșuat cumplit în încercarea de a făuri o societate a egalilor, cum își dorește și Popper. Dar mai există o cheie de interpretare. Politica pașilor mărunți e cea mai bună. Iar în România se vede cu ochiul liber că se strânge treptat șurubul. Dacă în anii 90
progresiștii cereau, cu dreptate, de altfel, dezincriminarea relațiilor homosexuale, astăzi aceiași progresiști ne cer să refuzăm definirea căsătoriei ca uniunea dintre un bărbat și o femeie. Dar chiar dacă referendumul nu va da câștig de cauză promotorilor familiei tradiționale, propaganda pentru diversitate nu se va opri până când nuvom avea căsătorii între persoane de același sex, dreptul acestor cupluri de a adopta și, evident, o educație sexuală tolerantă cu
diversitatea în școli.

Dar mai e ceva foarte important despre societatea deschisă creionată de Karl Popper și promovată cu mare cheltuială de ucenicul vrăjiotor George Soros printr-o inginerie socială globală. Teza fundamentală a acestui concept este că nicio ideologie sau filosofie nu este în posesia adevărului absolut. Ca urmare, grupurile ar trebuie să renunțe la adevărul lor și să lucreze împreună pentru societatea deschisă. Acesta este paradoxul intoleranței toleranților progresiști. Ideologia societații deschise fiind singura tolerantă, toate celelalte trebuie să dispară pentru că poartă germenii totalitarismului. Și, uite așa, cea mai tolerantă dintre societăți devine vehiculul celei mai mari uniformizări. Iar Popper, deși adversar al dictaturii proletariatului, vorbește și el deschis despre violență pentru a apăra puritatea doctrinei. „ Dacă extindem toleranța chiar și asupra celor
intoleranți, dacă nu suntem pregătiți să apărăm societatea tolerantă împotriva asaltului intoleranței, atunci tolerantul va fi distrus și, odată cu el, și toleranța. Nu spun, însă, că trebuie să suprimăm filozofiile intoleranței; atâta timp cât putem să le contracarăm prin argumente, rațional, și să ținem sub control opinia publică față de atacul intoleranței.”

Dincolo de contradicțiile pe plan teoretic, strategia aplicată de Soros utilizează conceptele lui Popper după bunul plac. Pentru că marele finanțator al progresului nu are niciun fel de rezerve să susțină grupuri intolerante de extremă stângp sau să aducă în Europa zeci de mii de fundamentaliști islamici, în schimb rețeaua sa internațională face eforturi disperate să reducă la tăcere orice voce critică la adresa multiculturalismului și a diversității. Dar poate nu pentru societatea deschisă luptă George Soros și globaliștii, ci pentru a avea la îndemână o armă ideologică infailibilă care să-i ajute să controleze întreaga lume.

de Ovidiu Drugă Evz.ro