O zi din viața lui Mihai Smicală, captiv în sistemul de „protecția” copilului din Finlanda
S-a trezit de dimineata si a mancat pe nerasuflate micul dejun. Ultima masa a fost ieri la ora 17 iar foamea a tot crescut in timpul noptii. Dupa ce s-a intors de la scoala, a luat pranzul cu gandul la mancarea pe care o face mama acasa, apoi a facut cateva teme si a plecat la fotbal.
Cateodata ar vrea sa nu mai mearga la fotbal, pentru ca se simte obosit. Mereu e obosit de cand l-au luat de-acasa… Drumul pe care il are de parcurs cu bicicleta- al treilea pe ziua de azi- e foarte lung si cand ajunge pe teren e deja frant.
Dar n-are ce face.. La casa de copii personalul a hotarat ce hobby are el, si Mihai stie ca o discutie pe tema asta nu duce nicaieri, ba chiar ar putea sa atraga cine stie ce neplaceri. E satul de neplacerile astea care vin dintr-o singura directie, de ani de zile. In plus trebuie sa fie disciplinat, ca asa e la inchisoare.
Seara poate in sfarsit sa-si puna gandurile in ordine pentru intalnirea pe care o va avea cu cei de la social peste o saptamana, poate peste doua, pentru ca ,ei” nu prea au timp sa-l asculte. Mihai nu are multe sa le spuna…doar ca vrea acasa cu Maria. Adica nu le-ar rapi prea mult timp, si de fapt nu i-ar deranja deloc cu solicitari de audiente daca ,,ei” nu ar trata mereu ca pe o noutate acest lucru pe care el l-a tot spus si transmis in toate formele posibile timp de doi ani si trei luni de cand il tin ostatec.
Mihai isi face griji ca iar vor aplica strategiile alea mincinoase: sa mai vedem, ia scrie tu pe hartie, mai discutam luna viitoare… Chiar astazi s-a consultat cu un prieten…si el e de parere ca ,,ei” trag de timp si nu fac ce este bine pentru copii, ci fac ce vor ,,ei”. Dar chiar si dupa concluzia asta descurajatoare, Mihai tot nu renunta. Ca sa ajunga acasa, ar face orice – la fel ca Maria. Il sperie faptul ca timpul trece si e constient ca pierde ceva care nu asa ar trebui sa fie: copilaria. Doamne, alt Craciun aici?!
In fiecare zi il incearca gandul sa o ia inspre casa lui in loc sa mearga la scoala. Sa fuga. Dar stie ca cei de la social ar veni cu politia sa-l recupereze. Nu ar mai avea dreptul sa o vada pe mama, pe surorile lui, si cine stie ce alte masuri suplimentare s-ar mai institui…asa ca merge amarat direct spre scoala si asteapta intalnirea cu ,,ei”.
Mai face o incercare sa o prinda pe Maria la telefon, insa astazi nu se poate vorbi cu ea, la fel ca si ieri. Poate maine…
Mihai adoarme cu gandul la cuvintele pe care i le-a spus mama la telefon astazi. Ar fi avut atata nevoie de o imbratisare… o va primi peste trei saptamani, atunci cand, timp de trei ore foarte scurte, va fi acasa, cu mama, Maria si Andreea.
Trebuie doar sa aiba rabdare…
Occidentul este cea mai mare închisoare in aer liber din lume. Mirajul unui trai mai bun, i-a facut pe crestinii români sa ia calea Vestului, iar acum multi gusta cu amaraciune din roadele propiilor decizii.
Cine crede ca în Occident, Familia mai reprezinta normalitatea ca stare de fapt, se inseala. Stapanitorul occidentului este unui singur, satana, care vrea nesatios sa-si intinda gheara si peste Rasarit (Ortodoxie).
Dumnezeu sa izbaveasca pe toti cei doritori sa se intoarca acasa, pentru rugaciunile Maicii Domnului si ale tuturor Sfintilor Sai.