Toate argumentele susținătorilor gay marriage împotriva referendumului pentru definirea naturală a căsătoriei se subsumează uneia din următoarele unghiuri de atac: problema libertății, universalitatea iubirii și restrângerea drepturilor.
În realitate, apelul la libertate, iubire și drept este fraudulos:
- problema libertății a fost rezolvată în 2001 prin abrogarea articolului din Codul penal care încrimina actele homosexuale, astfel încât practicile homosexuale sunt de atunci licite iar homosexualitatea nu mai este interzisă.
- iubirea nu face obiectul sau miza demersului revizuirii constituționale, care nu neagă în vreun homosexualilor posibilitatea de a se iubi, nu le pune îm discuție accesul la iubire; în realitate, opozanții referendumului încearcă să suprapună fraudulos tema iubirii -care poate lua forme extrem de diferite, de la iubirea dintre frați, maestru și discipol, iubirea hetero sau homosexuală ori cea pentru pisica adusă în casă- peste definiția căsătoriei -care reprezintă o instituție cu o anume utilitate și funcție socială și al cărei rost instituțional nu e acela de a da certificate de amor.
- așa zisa „restrângere a drepturilor” este, de fapt, o retorică falsă, pentru că referendumul nu urmărește decât să prezerve și să consolideze situația de drept existentă în prezent și să prevină o schimbare a ei în viitor; deci revizuirea nu restrânge nimic, ci doar asigură că lucrurile vor rămâne la fel și pe viitor. Homosexualii nu au, în România, dreptul la un mariaj gay, ci doar la căsătoria firească (cu un partener de sex opus), ca toată lumea, deci revizuirea Constituției nu le poate restrânge ceva ce nu au.
de Cristina Popescu, Facebook
